Cui nu-i plac caramelele? pai nu cred ca exista cineva care sa poata da un altfel de raspuns decat afirmativ, un mare DA. Imi plac caramelele, mai ales cele de lapte sau din lapte, dulce...de ti se topesc in gura expodindu-ti simturile. Din magazin nu prea cumpar pentru ca de regula sunt super proaste, adik un fel de bomboana faramicioasa sau si mai rau o chestiune ce greu poate fi calificate drept caramea cu o lipiciziune demna de dispret, care se agata fix-pix in cerut gurii si nu se mai da jos nici cu periuta. Dezagreabil, totalmente.
Dar...iubesc caramelel si gustul lor de lapte dulce imi aduce mereu in fata copilaria mea pierduta. Vremea aceea apusa cand joaca de-a "Tara, tara vrem ostasi!" ni se parea forma de vitejie, eroul din noi iesea la suprafata rupand lanturile formate din maini zvelte de copilandri. Ce timpuri! Brifcor (ce suc minunat!), inghetata seaca cu aschii din gheata, limba lipita in miezul iernii pe bara de scuturat covoare, guma turbo cu surprize si neaparat caramele. Dulci si savuroase.... ca mai toata copilaria mea si a multora dintre noi. Cum aveam o caramea o si imparteam cu sor'mea mai mica. Ce vremuri...si nu aveam nici mobile, smartphoane , tablete... si alte din astea... pfff.... ce bune mai erau caramelele! Si uite-asa sarinnd printre sinapse de la una la alta... mi-am propus musai sa scot niste caramele... repede si bune.
Reteta e simpla, procedeul deloc complicat, iar gustul perfect! Consistenta putin moale, atat cat sa nu ti se incleie de dinti si sa nu stea agata sus, 'colea, de bolta :P ... exact cat trebuie de dulce... se topesc iremediabil si ceea ce e de asteptat de la o caramea cu prestanta: creeaza dependenta. Pentru mine sunte perfecte si stiu ca nu voi mai cumpara caramele never ever.
Luati cutia de lapte condensat si puneti-o la foc, golind-o de continut intr-o craticioara mai maricica, pentru ca in timp ce va fierbe va da pe afara, va bolborosi ca un balaur si ii trebuie loc minunii asteia de lapte, pe care il ador fie vorba intre noi, sa se desfasoare in tihna pana la completa metamorfozare. Adaugati si zaharul si aduceti la puntul de fierbere. Cand incepe a bolborosi, reduceti focul spre mic si incepeti sa invartiti in craticioara cu o lingura de lemn, continuu si adunand de pe fund si de pe epretii laterali. Daca nu veti invarti continuu laptele se va prinde de fundul cratitei si ..gata se fini minunea. Asa ca invartiti, invartiti si iar invartiti.
Continuati sa il tineti pe foc pana ce fierbe si se leaga ca la sirop devenind din ce in ce mai gros. Cand incepe sa se ingroasa si sa isi schimbe putin si culoarea adaugati untul si omogenizati. Puneti iar la foc mic si amestecati, aveti grija sa nu va frigeti, pentru ca incepe sa sara la bataie amestecul ala din cratita :P. Amestecati pana ce culoarea devine incet maronie si destul de groasa.
Acum vom testa compozitia de caramele, daca e suficient de legata sau mai trebuia lasata la foc mic. Cred ca vreo 20-25 de minute dureaza cam toata operatiunea, nu stiu exact ca nu am stat fresh cu ochii in ceas. Intr-un pahar cu apa rece puneti o bucatica de compozitie luata cu varful unei lingurite. Lasati in apa cateva secunde si scoate si gustati. daca vi se pare ca e ok, ca si textura, atunci trageti cratita de pe foc. Procedeu asemanator cu cel de la testul dulcetii sau al ciocolatei de casa. Va prindeti voi ce si cum :) ca nu e greu.
Imediat ce v-ati prins cam care e miscarea, treceti la pasul urmator. Opriti focul si turnati compozitia in strat suficient pe o hartie de copt, pusa intr-o forma sau nu.
Dati la rece cateva ore pana se raceste complet. taiati bucati cu un cutit cu lama tare si... enjoy.
Ce am observat eu e ca nu rezista foarte bine afara pe masa...se termina instantaneu.
Daca vreti sa le pastrati, tineti-le in frigider la rece...dar nu cred ca doriti caramele la pastrare :)