Ieri fu zi de varza cu cativa carnati si putintica afumatura. Forget about collesterol, vorba lui Radu :))
A iesit atat de buna incat mi-am adus aminte de vremurile de demult cand lumea nu era atat de tehnologizata si de sclipitoare, cand lumea era mai cu frica lui dumnezeu si mult mai blajina, cand in prag de seara, dupa o zi istovitoare la camp, se adunau cu toti in jurul mesei umile, multumind cerului pentru bucate. Am luat niste varzuta, mmmiiiaaamm-miaaaimmm, si i-am tras un shooting fix pix in farfurioara mea de tabla, pe care o iubesc. Ramasa de la bunica Teodora, gasita la ultima incursiune in Falticeniul meu drag si curat, ea, farfurioara de tabla ma astepta cuminte s-o scot la lumina. O iubesc! Si fix pix de cineva e musai tare oripilat de privelistea atragatoare a tablei mele ruginite, rugat e a parasi cararile albinutzei.
Dar sa revenim la micul meu festin culinar.
Astfel luati varza, spalati-o in cateva ape pentru a mai elimina din sare, taiati-o si tocati-o marunt. Puneti varza la calit in ulei, amestecand din cand in cand pentru a nu se prinde. Adaugati apa cat s-o cuprinda si lasati la fiert, la foc molcom.
Dupa ce s-a inmuiat adaugati ceapa tocata si calita in ulei si sucul de rosii si lasati cateva clocote la foc mic. Adaugati carnati taiat bucati potrivite si undite in putin ulei si bucatile de capete de coaste afumate. lasati la foc mic pana scade si gata... voila!
Serviti calda alaturi de un ardei iute si o mamaliga aburinda.
Pofta buna!