E dulce, se comportă ca plastilina, poate fi (şi chiar este) folosită în cofetărie atât pentru a îmbrăca torturi, cât şi pentru a modela figurine sau flori comestibile. Se găseşte şi de-a gata, dar fiindcă e destul de scumpă, mulţi cofetari (chiar şi cofetăriile) preferă să şi-o producă singuri. Ingredientele necesare sunt puţine şi la îndemână. Nu necesită abilităţi extraordinare, orice gospodină ştie să amestece şi să frământe. Poate fi păstrată până la 2-3 luni în frigider şi mult mai mult în congelator. Eu m-am îndrăgostit de pasta de zahăr. Când am folosit-o prima oară nu aveam niciun instrument dintre cele care de obicei nu lipsesc din sertarul celor care lucrează cu aşa ceva. Cu sucitorul obişnuit pentru aluaturi, un decupător în formă de floare şi un cuţitaş, se pot face extrem de multe. Pasta de zahăr e un produs flexibil, generos şi extraordinar de aspectuos.
Într-un bol/castron încăpător am pus circa 300 g zahăr pudră, cernut împreună cu amidonul şi am făcut o adâncitură în mijloc.
Am luat un vas termorezistent şi i-am uns bine interiorul cu ulei. Am pus înăuntru bezelele, am turrnat peste ele sucul de lămâie şi am introdus la microunde, pentru 1 minut. Am scos vasul şi am amestecat cu o lingură/spatulă unsă cu ulei, apoi am introdus din nou la microunde, tot pentru un minut. Operaţiunea trebuie repetată de 3-4 ori, până când bezelele îşi măresc mult volumul şi devin moi şi spumoase iar, amestecând cu lingura (unsă cu ulei), devin o pastă omogenă. Am răsturnat această pastă în adâncitura făcută în zahărul pudră şi am amestecat, până când s-a încorporat zahărul şi pasta a devenit mai bine legată. În acest moment am răsturnat pe masa unsă cu ulei şi am continuat să frământ, adăugând zahăr şi ungând palmele cu ulei din când în când, până când pasta a devenit tare, nelipicioasă şi îşi păstra forma. Cantitatea de zahăr variază, uneori intră mai puţin de 500 g, alteori mai mult. Am uns-o cu ulei, am înfăşurat-o în folie alimentară şi am pus-o la frigider pentru o oră. După acest interval, a fost gata de a fi folosită.
1
Se recomandă ca uleiul să fie unul cu gust neutru sau cu un gust delicat şi care se pretează la dulciuri (adică nu de măsline sau de porumb, care au arome puternice). Eu folosesc de obicei ulei de palmier sau de sâmburi de struguri; sunt OK şi cel de floarea soarelui sau de rapiţă. De data asta am avut ulei de cocos şi am vrut să dau aromă de cocos pastei de zahăr.
2
Uleiul de cocos, la fel ca şi cel de palmier, se solidifică atunci când este expus la lumină. De aceea, pentru a-l putea folosi la prepararea pastei de zahăr, trebuie încălzit, ca să redevină lichid.
3
Pasta de zahăr se păstrează la loc răcoros (în frigider sau chiar în congelator), înfăşurată bine în folie alimentară (sau, şi mai bine, pusă în pungi sigilate), pentru a nu împrumuta mirosuri şi pentru a nu se usca.
4
Pasta de zahăr se colorează cel mai bine cu coloranţi sub formă de gel. Coloranţii solizi se recomandă să fie adăugaţi, imediat după ce s-au topit bezelele (atunci se dizolvă cel mai bine).Coloranţii lichizi modifică structura pastei de zahăr şi o fac sfărâmicioasă.