Cred ca aproape fiecare a introdus in dieta zilnica painea de secara. Fata de grau,se cara contine mult mai multe fibre. Este bogata in proteine si minerale ceea ce face ca painea din faina de secara sa fie foarte apreciata.Si ce poate fi mai bun decat o paine de casa! O paine cu un miez foarte pufos si aerat si o coaja subtire si fina. Cat despre gust, nu am cuvinte.
Faina de grau si cea de secara se amesteca. Drojdia se amesteca cu apa si cu zaharul. Se adauga cateva linguri din amestecul de faina si se lasa sa stea 15 min.
Intr-un vas incapator se pune amestecul de faina.Se adauga semintele si sarea. Cand apa cu drojdia a inceput sa faca basici deasupra,se rastoarna peste faina. Se amesteca cu o lingura de lemn pana incepe sa se formeze aluatul. Din acest moment se trece la framantat.Se framanta bine "pana asuda grinda"cum ziceau bunicile noastre. Trebuie sa rezulte un aluat bine legat, omogen.Va fi lipicios din cauza fainii de secara.
Aluatul astfel obtinut se lasa 2 ore la dospit in loc cald,ferit de curentii de aer.
Cand aluatul si-a dublat volumul se rastoarna pe masa bine infainata si se modeleaza in forma dorita.Eu l-am impartit in doua. Fiecare jumatate am facut-o sul si am pus-o la copt in forme de chec.
Cuptorul trebuie incins dinainte,iar in tava de la baza cuptorului se pune aprox.800ml apa clocotita.Daca nu aveti tava,puneti un vas cu apa sub tava de copt.
Timpul de coacere variaza in functie de cuptor,aprox.30min.Daca aveti un termometru alimentar,temperatura in interiorul painii trebuie sa ajunga la 95 grade Celsius.Oricum,veti sti ca painea e gata dupa mirosul minunat din bucatarie,iar daca apasati cu degetul,va reveni imediat la loc.
Painea se scoate din cuptor, Se pune pe un gratar si se inveleste intr-un servet curat "ca sa vorbeasca cu D-zeu"pana se raceste. Acesta era argumentul bunicii cand voiam sa mancam paine calda.Era mai convingator decat faptul ca nu ne face bine la stomac.
Iata si rezultatul, o paine moale si pufoasa, cu o coaja foarte subtire, fara sa faca firimituri cand o tai.