Unii consideră că ostropelul este o mâncare specific românească, mai ales că originea cuvântului trece drept necunoscută. Dincolo de opinii care încă nu sunt certe, rămâne acest preparat gustos, consistent, ușor de făcut și oarecum economic. Eu l-am făcut și dietetic, pentru că n-am adăugat făină la sos, considerând că ingredientele lasă un sos suficient de bun, fără factori de îngroșare.
Se curăță pulpele de tuleie, se spală și se scurg de apă, după care se prăjesc în ulei pe ambele fețe, până ce se pătrund ușor.
Se curăță cepele și usturoiul, se spală, se taie mărunt și se pun în cratiță, peste pulpe, la călit. Se adaugă un pahar de apă.
Se spală roșiile, se taie mărunt și se adaugă în cratiță. Ingredientele se fierb înăbușit la foc mediu, până ce lichidul lăsat de roșii mai scade puțin.
Se adaugă frunza de dafin, și oțetul diluat în apă (sau în suc de roșii) și se lasă mâncarea la fiert înăbușit.
Se adaugă zahărul, sarea și piperul și se verifică, folosind o furculiță, dacă pulpele sunt fierte.
Când sosul a mai scăzut (dar a rămas suficient, totuși, pentru a servi toată carnea) și pulpele sunt fierte, se oprește focul de la aragaz.
Se aleg și se spală frunzele de pătrunjel, se toacă fin și se presară peste ostropel.
Cel mai bine se servește cu mămăliguță caldă, dar mai există și alternativa asocierii cu un pireu de cartofi.
1
Pregătiți din timp ingredientele (spălare, tăiere...)
2
Nu adăugați ceapa la călit, decât după ce pulpele s-au pătruns puțin.
3
Preparați înăbușit mâncarea.
4
Carnea de pui fierbe relativ repede, așa că verificați când este fiartă, ca să n-o lăsați mai mult decât trebuie și să se desfacă de pe os.
5
Nu lăsați sosul să scadă de tot, pentru că va fi necesar la servire. În afară de asta, există și riscul ca mâncarea să se prindă de fundul vasului, dacă sosul scade prea mult.
6
Presărați pătrunjelul tocat când ostropelul este gata, la servire.