Natura are felul ei aparte de a ne încălzi trupul şi spiritul, aruncându-ne in braţe mici daruri: o zi însorită şi caldă, o dimineaţă cu flori de gheaţă în geam, un covor de frunze de culoarea chihlimbarului sau explozie de arome florale în luna lui martie… şi, pe lângă toate acestea, ne mai aduce minuni colorate, hrănitoare şi pline de savoare, provocându-ne să reinventăm feluri de a le prepara şi combina. Una dintre aceste minuni e rubarba. Săracă în calorii dar bogată în vitamina C şi minerale esenţiale (fier, magneziu, zinc, potasiu, fosfor), e folosită mult în bucătărie în sectorul dulce, dar şi în cel sărat – la aperitive, sosuri, chutney, acrirea ciorbelor sau prepararea mâncărurilor pe bază de legume şi carne – pentru că rubarba este o legumă, şi incă una foarte versatilă. Preparatul pe care îl prezint astăzi este rapid şi gustos, inspirat după o reţetă a lui Hugh Fearnley-Whittingstall – chef, jurnalist şi autor de cărţi de bucate, popular în Marea Britanie, adept al filosofiei “back to basics” (înapoi la elementele de bază). Gustul acrişor al rubarbei se îmbină perfect cu peştele gras, iar sosul cu leurdă poate fi un înlocuitor lejer petru sosul aioli sau mujdei.
Din cele două ouă (am folosit unul fiert şi unul nefiert, dar se pot folosi ambele fierte sau ambele nefierte, după preferinţă), 50 ml ulei, un praf de sare, muştar şi suc de lămâie am preparat rapid o maioneză în care am adăugat frunzele de leurdă şi de busuioc, spălate şi tocate mărunt.
Rubarba, spălată, curăţată şi tăiată în bucăţi de circa 2 cm lungime, am pus-o într-o tigaie împreună cu 2 linguri de apă, zahărul şi cimbrul, şi am ţinut pe foc timp de 5 minute, până când s-a înmuiat. Am luat tigaia de pe foc şi am pus-o deoparte.
Macroul spălat, l-am presărat cu sare şi condimente, l-am tăvălit bine prin fulgii de ovăz (apăsând, ca să se lipească) şi l-am prăjit la foc blând, într-o tigaie cu cele 3 linguri ulei, câte 2-3 minute pe fiecare parte.
Am aşezat în farfurii fileurile de peşte cu garnitura de rubarbă şi o lingură de sos. Am servit imediat.
1
Peştele trebuie să fie umed, pentru a se lipi condimentele şi fulgii de ovăz (poate fi uns cu puţin lapte).
2
Peştele se prăjeşte mai întâi pe partea cu piele.
3
Nu se amestecă în rubarbă, cât timp se găteşte, ca să nu-şi piardă forma şi nu se pune apă multă, ea e suculentă şi îşi va lăsa suficientă zeamă.