Un deliciu, asa cum sunt, de altfel, toate "pita"-ele si "boureko"-urile, indiferent daca dulci/reci/siropoase, sau sarate si fierbinti! Este una din prajiturile noastre favorite, atat vara, rece de la frigider, dar si iarna, servita calduta, cu o lingura buna de iaurt f gras, sau si mai bine, de smantana ceva mai slaba (sau "creme fraiche" hahaha!), si neaparat cu mult sirop. Noi am invatat in Grecia sa o facem mult mai simplificata, anume nu cu foi Filo, ci cu fidea fara oua, cat mai fina. In privinta folosirii uleiului de masline (chiar si a celui de ff buna calitate, care nu-i amar, dar are totusi un gust propriu mult prea intens) la dulciuri (si nu numai!), suntem intru totul de acord cu Dvs! Tata spune ca de cand rasfoieste in ultimii ani mai des, site-uri culinare Romanesti, a constatat ca uleiul de masline si sarea de Himalaya au devenit un adevarat "trend", fiind folosite chiar la retete traditionale gen sarmale, tochitura, tocane sau borsuri, desi sigur le "falsifica" gustul original! Dar vorba veche: "Ce porti leleo chelbea-n cap/ Daca-i moda, ce sa fac"... Foarte frumoasa postarea (cu tot cu introducere!)...