Am făcut aceste pariziene simple la îndemnul cuiva și nu-mi pare rău. M-am gândit că și croissant-ele franceze simple, doar cu unt, mi se par mult mai bune decât acelea umplute, cu orice. Aceste pariziene simple au ieșit foarte bune și drăguțe, părându-mi-se alegerea perfectă pentru un plăcut mic-dejun.
Din ingredientele de mai joc mi-au ieșit 12 pariziene simple, de mică dimensiune.
Se pune făina (în care s-a amestecat praful de sare) într-un vas și în mijlocul ei, drojdia fărâmițată, zahărul și oul. Se răzuiește lămâia și se amestecă ingredientele din mijlocul vasului, până ce se dizolvă drojdia și zahărul. Se adaugă laptele cald, puțin cîte puțin și apoi untul, încorporându-se toată făina. Se frământă aluatul până ce devine elastic și nelipicios.
Aluatul se acoperă cu un șervet curat și se lasă la dospit, la căldură, ferit de curenții de aer rece.
Când aluatul și-a dublat volumul, se scoate pe planșeta înfăinată și se mai frământă puțin pentru a deveni mai ferm și mai ușor de prelucrat.
Se porționează aluatul în 12 bucăți. Din fiecare bucată de aluat se întinde câte o foaie subțire, de forma unei mâini cu "degetele" întinse. Se crestează aluatul pentru a delimita "degetele" și se rulează de la capătul care a rămas necrestat, înspre direcția opusă.
Parizienele formate astfel se pun într-o tavă cu hârtie de copt.
Se mixează bine un ou și se ung parizienele.
Se dă tava la cuptorul preîncălzit și când parizienele s-au rumenit frumos, se oprește focul de la aragaz.
Parizienele sunt foarte bune, atât calde, cât și reci, la micul dejun, sau la pachet.
1
Pentru ca aluatul să crească frumos, trebuie ca ingredientele (ouă, unt, făină) să fie la temperatura camerei.
2
Laptele pentru frământat trebuie să fie cald, nu fierbinte.
3
Acest aluat nu necesită frământare îndelungată, ca cel pentru cozonaci.
4
Pentru ca aluatul să crească frumos, trebuie ținut la căldură.
5
Și oul cu care se vor unge parizienele trebuie să fie la temperatura camerei.