Comentarii (34)
Din pacate exista tot felul de oameni...E adevarat ca si cersetorii sunt pe categorii si o spun pentru ca eu si sotul meu am lucrat intr-un domeniu in care aveam de-a face cu cersetorii si nu toti cer mancare sau bani pentru mancare, insa consider ca nici unul nu merita sa fie umilit 
Ştiu Geanina. Sufletul unui copil se pustieşte de deznădejde când vede aşa ceva la un adult.
Padre, nu vreau sa comentez prea mult.. desi imi cunosti parerea 
Vreau doar sa te felicit pentru bucuria pe care ai facut-o unui copil.. Si mai vreau ca oamenii sa incerce sa copieze doar lucrurile bune din actiunile altora! 
Ştiu Simo, se apropie sărbătorile şi ei aşteaptă firimituri de atenţie. Sunt daruri fără de preţ ce pot veni de la noi, oamenii mari. Mulţumesc
Emoționantă poveste, iar scriitura profundă. Întâmplarea vorbește de la sine așa că nu mai comentez.
Pe langa mandrie, mai exista si ura. Nu inteleg de ce in ziua de azi lumea a devenit plina de venin. O rautate gratuita, care pentru mine este inexplicabila.
Mi-ar placea sa-l vad pe acel individ intr-o situatie similara cu cea a copilului.... Oricum, cine nu a trecut prin greutati nu cunoaste ce inseamna suferinta.
In fata unor astfel de intamplari nu poti decat sa incerci sa-ti stapanesti lacrimile,asta in cazul in care esti OM,altfel iti vei vedea de drumul egoist si inutil prin viata.
Uneori in cea mai crunta saracie mai exista simtire si puterea de a nu te umili mai mult decat ai fost nevoit s-o faci in deznadejdea ta.
Copilul acela ar fi murit de foame decat sa se umileasca culegand din cos si dandu-i satisfactie acelui....nici nu stiu cum l-as putea numi
Mulţumesc Adriana pentru trecere şi gând
Ela, Dumnezeu are scări şi de urcat şi de coborât. Nu ştim noi cum ajunge fiecare. De aceea trebuie să încercăm să fim oameni, să fim ceea ce am fost creaţi să fim. Mulţumesc
Ştiu Dia. M-am gândit că puteam fi eu în locul lui, să fi fost un copil ce aşteaptă o firimitură de atenţie. Atunci lacrimile se scurg amar în gât, căci în exterior nu le apreciază nimeni.
bravo, padre!!! pacat ca mai exista asemeanea oameni egoisti..dar din pacate asta este realitatea...exista multi copii care nu au ce manca...chiar duminica iesind cu fetita mea afara a cerut o acadea( nu prea sunt eu deacord cu ele, dar i-am cumparat) si dupa ce a desfacut-o a vrut s-o arunce..dar chiar atunci am vazut in fata mea 2 copii ce cautau prin cosul de gunoi mancare...am luat acadeaua si i-am dat-o unuia dintre ei...m-a impresionat bucuria din ochii acelui copii...si dupa ce primesc ei fug..cred ca le este teama ...si pentru copii orice dar conteaza...
si cam atat pot sa spun..... 
oameni ca acela sunt din ce in ce mai multi si din pacate acel comportament devine o normalitate printre oameni....
Lacrima curata Victor,chiar de o lasam sa cada sau ne picura doar in suflet.
Foarete emotionat,si foarte trist ca exista astfel de oameni nemilosi! Nici eu nu dau bni la omenii din coltul strazii,mai ales celor care nu au nici un handicap...Acum cativa ani,eram in oras cu sotul meu,am fost la o coofetarie si dupa ce am servit acolo cate o prajitura am luat si pt acasa cateva!Cu prajiturile in sacosa si cu sucul in mana,ne-am continuat drumul in oras!In drumul nostru ne-am intalnit cu un copil de strada,ne-a cerut bani si am spus ca bani nu-i dam dar daca vrea ii dam prajiturile si sucul,copilul a acceptat,ne-a multumit si mai incolo il asteptau alti copii,m-am bucurat cand am vazut ca imparte si cu ei ceea ce a primit,dar apoi a venit si ne-a cerut o tigara,bineinteles nu i-am dat !
Off Alina, şi câţi sunt. Sunt mulţi. Mulţi sunt şi c ei ce aruncă mâncarea fără să o atingă. Nimeni nu zice să luăm de la gura noastră, dar putem da din ceea ce ne prisoseşte.
Ştiu Ana. Sunt mulţi şi din nefericire ei chir consideră că e normal ce fac, aşa cum bine ai zis. Îndiferenţa doare enorm, mai ales când vorbim de sufletul unui copil.
Aşa este Dia, ai zis foarte frumos.
Ştiu Giorgia cum este. Păţim şi noi asta uneori. E o mângâiere sufletească când vezi că într-adevăr mănâncă cele oferite.
Cu ţigarea nu ştiu cum este, noi nu folosim.
portiadelumina
20.11.2012, 14:27
Nimeni nu zice să luăm de la gura noastră, dar putem da din ceea ce ne prisoseşte
exact asta e de subliniat,ca nu-i nevoie sa ajungem noi in lipsuri,dar cand consideri ca mai bine arunci decat sa hranesti o gura de om,e trist.
Parinte, rautatea asta gratuita si durerea umilintei...vor fi platita si rasplatita, sunt convinsa de asta eu nu pot sa inteleg astfel de caractere
E trist Dia, acolo a ajuns omenirea azi, civilizaţia înfloritoare a mileniului III
Nici eu nu înţeleg Laura. Dar când pot să fac câte ceva, fac. Măcar încerc.
Cred ca am fi mai buni daca am face un mic exercitiu.In fiecare zi sa testam imaginar cate o suferinta pe care unii oameni o poarta in fiecare zi.Sa ne imaginam ca nu avem bani nici pentru apa,nu vedem,nu avem picioare si alte probleme din cate exista.
Eu am incercat impreuna cu fiul meu cateva experiente.Una a fost sa ne legam la ochi si sa nu vedem o zi nimic.La fel am facut ca nu putem vorbi si alte cateva experiente.Va spun acest joc al nostru ne-a facut sa ne dam seama cat de norocosi am fost ca am primit de la Dumnezeu atatea daruri la nastere.Ne-am dat seama cat de norocosi suntem ca avem atatea persoane dragi langa noi si iarasi foarte important avem painea cea de toate zilele.Foarte frumos si interesant articolul. 
Interesant experimentul vostru Miuta
Claudia incearca doar o zi un experiment asemanator(ce vrei tu sa alegi dar sa nu renunti la el o zi intreaga)si o sa vezi a doua zi cand te trezesti ce sentiment o sa ai.Nu pot sa-ti descriu sentimentul,stiu doar ca fiul meu priveste de atunci viata altfel si trateaza oamenii cu probleme cu inima.
ULTIMELE COMENTARII
TOP
utilizatori
1103 puncte
1014 puncte
165 puncte
133 puncte
126 puncte
CONTACT
Bucataras.ro
[email protected]
