De cand am copiii fiecare vara o petrecem la tara si de fiecare data imi amintesc cu acelasi drag si dor de bunica. Mi-a atat de dor de sfaturile ei, de caldura ei sufleteasca, de intelepciunea ei de femeie simpla, mi-e dor de copilaria mea!
Zilele trecute mi-am amintit cum ne facea bunica uscatele iar noi stateam langa lighean si asteptam cu nerabdare minunile dulci. Doamne, ce bune mai erau, ne bateam pe ele!
Batem usor ouale cu praful de sare.
Adaugam faina putin cate putin. Nu va pot da o cantitate exacta de faina fiindca depinde in primul rand de cat de mare e oul, apoi ouale de tara au alta consistenta fata de cele de avicola, faina de tara(cea macinata direct la moara) e foarte diferita de cea de cumparat care are diverse adaosuri, etc.
Framantam pana cand aluatul devine maleabil si nu se mai lipeste de maini.
Intindem o foaie subtire si cu un cutit bine ascutit o taiem romburi. (taiem mai intai pe lung obtinand niste dreptunghiuri apoi pe pe verticala, in diagonala rezultand astfel romburile)
Facem in mijlocul fiecarui romb cate o crestatura.
Luam unul din capete il introducem prin crestatura si il tragem pe partea cealata formand un fel de fundita.
Le prajim in ulei incins pe ambele parti. atentie, fiind subtiri se vor rumeni imediat.
Le scoatem pe servetele absorbante ca sa eliminam surplusul de ulei.
Cat sunt calde le tavalim prin zahar pudra.
Apoi le mancam cu mare pofta.