Cum dă frigul şi apar ploile de toamnă şi n-ai ce face într-o zi în care aveai ceva planificat pe-afară, fie te uiţi la televizor (ceea ce nu e cazul meu) fie îţi aduci aminte de copilărie şi de gusturile ei. Drept pentru care, stângaci, desigur, când nu eşti decât vizitator prin bucătărie, te apuci de încropit ceva dulce, dar fără să te coplici, căci apoi cu greu mai ieşi la liman.
Desigur, introducerea mea trebuia să fie despre preparat, dar cum nu prea e un preparat, decât văzut din spaţiu, am zis să umplu şi eu pagina cu ceva.
Merele coapte sunt delicioase, combinaţiile fiind multiple, după cum îşi închipuie fiecare ori după ingredientele aflate la îndemână.
p.s Poza finală e "fleaşcă", deja înainte de a prinde un pic de lumină naturală am stat să mănânc două mere, fierbinţi, aşa că... .
E foarte simplu (de vorbit). Merele le-am scobit şi le-am curăţat de cotor şi seminţe fără a pătrunde mărul până jos. În scobitură am pus câte un pic de unt, stafide (înmuiate în esenţă de rom cu juma de oră înainte), miez de nucă, scorţişoară şi zahăr vanilat.
Am aşezat merele într-un vas de yena şi am pregătit vinul (îndulcit) pe care l-am adăugat pe fundul vasului, evitând în acest fel lipirea merelor şi favorizând păstrarea lor cu zeamă în ele. Am dat vazul la cuptor (întâi acoperit) şi cu 5 minute înainte de terminare am descoperit vazul pentru a permite coacerea (rumenirea).
Le-am scos de la cuptor, le-am pudrat foarte puţin cu zahăr pudră sau scorţişoară şi le-am mâncat. Simplu, nu?
Poftă bună!
1
pentru evitarea oxidării merelor se poate folosi zeama de lămâie