Gogoşi cu lămâie glazurate

Nimic nu se compară cu aroma aluatului dospit, frământat în palmele arse de soare ale gospodinei de la sat şi aurit apoi în ceaunul cu ulei care sfârâie pe plita cu lemne. Mie gogoşile îmi aduc aminte de copilărie, şi de câte ori le fac, mă gândesc la bunica.



Gogoşile sunt un "snack" (gustare) cunoscut şi apreciat în toată lumea, relativ simplu de făcut şi din ingrediente care în general sunt prezente în orice bucătărie şi în orice caz sunt la îndemâna oricui. În America, gogoşile se pare că au fost popularizate de coloniştii olandezi, şi se spune că tot ei au popularizat fursecurile, plăcinta cu mere şi cobbler (o prăjitură cu fructe şi cu crustă deasupra). În secolul al XIX-lea, gogoşile erau cunoscute sub denumirea „olykoek” – „oil cakes”, care în olandeză înseamnă „prăjitură cu ulei” – un dulce prăjit în grăsime.



Americanul Hanson Gregory a pretins că el a inventat gogoaşa sub formă de inel, în 1847, pe când avea 16 ani. Ideea i-ar fi venit din faptul că gogoşile erau prea îmbibate cu ulei şi a căutat o variantă ceva mai „dietetică”. În orice caz, indiferent cine inventat gaura din gogoaşă, se pare că acest lucru s-a intâmplat, într-adevăr, pe pământ american. Aşadar, lor le datorăm drăgălaşele şi apetisantele gogoşi-ineluş. Ca şi ideea de a le glazura cu ciocolată, fondant, royal icing sau „whatever” :)