Imi propusesem pentru astazi sa va povestesc despre o mancare din ardei gras, chiar daca nu este sezonul lor... Se cheama "Piperchi tsargasiti" , este o mancare simpla dar buna rau... :-) Vremea de afara, insa, m-a facut sa-mi schimb ideile... Dimineata era polei pe strazi, mai apoi a inceput sa ninga...brrr...era o vreme de stat langa cuptor...:-)) asa ca mi-a dat prin cap sa fac o placinta, ca doar nu era sa stau de geaba pe langa el... Aveam in casa foi de placinta, lapte, oua, zahar, unt...ce mai. Tot ce-mi trebuia pentru o placinta cu lapte si gris, asa cum am vazut eu la televizor, cu ceva luni bune in urma... Mai facusem odata reteta asta, asa ca nu am avut decat sa ma apuc de treaba.
Placinta asta se cheama "Galaktoboureko" si prima data cand am auzit de ea, butonam fara un scop precis, telecomanda cand am vazut pe ERT (televiziunea greceasca) un nene care mosmondea ceva pe langa o tava vorbind pe limba lui... Nu conta ca habar nu aveam ce povestea omul respectiv...se facea ceva de mancare, asa ca am ramas pironit si ma uitam ca cei mici la poze. :-))) Era clar ca face o placinta pe care a insiropat-o mai apoi, dar cum nu vazusem de la inceput, nu imi dadeam seama cu ce era umpluta. La un moment dat a aparut pe ecran lista cu ingrediente si denumirea placintei respective, dar...jale mare!!! Scria cam asa..."ΓΑΛΑΚΤΟΜΠΟΥΡΕΚΟ..." :-))) Mi-am incrucisat ochii si cu chiu cu vai am deslusit ca trebuie sa se cheme ..."Galactom...pou...reko..." Eh...am dat fuga si am scris pe o hartie, noua mea descoperire, iar mai apoi am cautat pe net cuvantul respectiv... Asa am aflat ca este vorba despre o placinta traditionala greceasca, cu lapte, oua si gris, ca in limba lui Shakespeare se scrie "galaktoboureko" iar in limba noastra se poate spune "placinta cu gris si lapte". :-) Asta s-a intamplat prin vara. Acu` mi-am adus, din nou, aminte de ea si m-am gandit sa o astept pe Oana cand o veni de la serviciu, cu o placinta calda si o cana de vin fiert...
Pentru a-mi pune ideea in practica am avut nevoie de:
Sa va spun si ce am facut cu toate astea... Am pus la fiert laptele cu grisul, un praf de sare si coaja de la o lamaie. Am luat la bataie cele 7 galbenusuri de ou cu 7 linguri de zahar, pana s-au omogenizat bine si au inceput sa se lumineze la fata. :-) Intre timp am mai amestecat, dar mai cu mila, in grisul cu lapte, pentru a nu se forma cocoloase. Cand sa infierbantat, l-am luat de pe foc, si l-am turnat putin cate putin peste galbenusuri, amestecand incontinuu pentru a nu se taia toata compozitia. Apoi am pus tot acest amestec pe ochiul mic al aragazului si am continuat fierberea, amestecand incet, incet cu o lingura de lemn pana cand a ajuns la consistenta potrivita. Trebuie sa aiba consistenta de gris cu lapte, pe care o stie toata lumea. Inainte de a opri focul, am adaugat o fiola cu esenta de vanilie si una cu esenta de lamaie, am amestecat totul pentru ultima oara si gata...
Am lasat oala deoparte, am aprins cuptorul pentru a fi incins bine cand vine vremea sa introduc placinta in el si am inceput sa ma misc ceva mai repede ca sa nu se intareasca compozitia. Am uns o tava cu pereti inalti cu ulei, apoi am dublat-o cu hartie de copt. Am dat din nou cu o pelicula de ulei si am desfacut foile de placinta. Am luat doua dintre ele si le-am pus pe fundul tavii. Am uns din nou cu ulei (asa cum se face la baclavale) si am mai pus o foaie pe care am avut grija sa o las cu o margine in afara tavii. Iar ulei si inca o foaie de placinta in partea opusa a tavii... Am facut acelasi lucru pentru fiecare latura a tavii de copt apoi am turnat compozitia care astepta cuminte pe aragaz... Am acoperit-o cu marginile de aluat ramase in afara tavii, am uns din nou cu ulei si am acoperit apoi cu restul foilor, alternandu-le si pe acestea, aluat, ulei aluat... In mod normal as fi uns totul cu unt topit, dar v-am spus mai devreme ca nu aveam suficient in casa asa ca am preferat sa-l folosesc la sfarsit. O sa vedeti.
Cu un cutit cu lama ingusta si foarte bine ascutit am crestat placinta mai intai in patrate aproximativ egale, iar apoi pe diagonale, formand niste triunghiuri. Am topit untul si l-am turnat peste fiecare crestatura, dupa care am spus "Doamne ajuta" :-) si am bagat tava in cuptorul incins.
A durat aproximativ 40-45 de minute pana cand placinta s-a rumenit usor la fata si a devenit asa mandra de felul cum arata, incat nu-si mai incapea in piele...
Am scos-o afara si am lasat-o sa se racoreasca putin, timp in care am facut un sirop din doua cani de zahar, doua cani de apa, zeama de la o lamaie nu prea mare si am mai adaugat si trei feliute de lamaie pentru un plus de aroma. Am lasat sa se insiropeze pret de vre-un ceas- doua, apoi m-am grabit sa tai un coltisor ca sa-l pot expune... Poate ca ar fi fost mai bine sa o las ceva mai mult timp sa se aseze dar de...n-am avut rabdare...si mai venise si Oana intre timp, asa ca asta a fost!
Dupa cum vedeti, desi are o denumire de mai mai sa te bage in sperieti, este o placinta usor de facut si cat se poate de nevinovata... :-) Daca va place, puteti sa o incercati si o sa va convingeti de ceea ce spun.
Trebuie sa va atrag atentia in schimb ca este un desert...desert!!! Adica este destul de dulce, ( si eu nu am folosit 800 de grame de zahar pentru sirop,asa cum am vazut intr-una din versiunile existente), iar daca nu va intelegeti prea bine cu zaharul...mai bine nu incercati...