Am făcut această rețetă de dragul unui titlu și al descrierii acestui preparat, pe un site francez:
"Direction l'Italie avec cette recette facile et ensoleillée qu'est la focaccia. Parfaite à picorer lors de l'apéritif ou à servir en guise d'accompagnement tout au long du repas. Bien moelleuse, vous ne résisterez pas à ses saveurs d'huile d'olives et de romarin."
Focaccia există încă de pe vremea Romei antice, iar la origine se numea "panis focacius" și era o pâine plată, coaptă în vatră. De aici vine și numele acestei pâini italiene, înrudită cu: lipia, pita, tortilla și fugazza, preparate similare din alte colțuri ale lumii.
S-ar părea că rețeta de bază a focacciei ar fi de origine etruscă, sau din Grecia antică, iar în prezent ea se asociază mai degrabă cu bucătăria Liguriei.
Asezonată, în general, cu: ulei de măsline, sare și ierburi, focaccia este uneori umplută/presărată cu: ceapă, brânză, carne sau legume și seamănă cu pizza, când nu este chiar bază pentru acest preparat specific italian.
Am preparat această focaccia după rețeta găsită pe acel site francez, dar am intervenit foarte puțin la unele cantități și ingrediente, în conformitate cu obișnuințele și gusturile mele într-ale gătitului.
În vasul pentru frământat se pune făina amestecată cu sare, iar în mijlocul ei, drojdia mărunțită, zahărul și apa caldă, adăugată puțin câte puțin. După ce a fost încorporată întreaga cantitate de făină, se adaugă uleiul de măsline și se frământă cam 5 minute.
Se lasă aluatul la dospit, la căldură, timp de 20 minute, acoperit cu un șervet curat.
După ce aluatul a crescut, se întinde o foaie (sau două) și se pune pe hârtia de copt din tavă, unde se mai lasă să crească încă 15 minute.
După ce aluatul a crescut se fac găuri în el, cu degetele.
Se amestecă uleiul de măsline cu apă, până ce rezultă o emulsie cu care se unge focaccia.
Se presară sare de Himalaya (sare de mare, sau sare grunjoasă de bucătărie) și apoi rozmarin măcinat. Se lasă focaccia, astfel unsă, la dospit încă 15 minute, după care se dă la cuptorul preîncălzit, pentru 15 minute, la o temperatură de 200° C.
1
La frământat, aveți grijă ca drojdia să nu ajungă în contact direct cu sarea. În caz contrar, aluatul va crește foarte greu. Zahărul va ajuta drojdia ca să crească.
2
Aluatul trebuie să stea la dospit într-un loc călduros, ferit de curenții de aer rece.
3
Dacă doriți o focaccia moale și pufoasă, din această cantitate de aluat faceți o singură bucată, mai groasă. Dacă vă place focaccia mai subțire și crocantă, atunci puteți face două bucăți, din aceeași cantitate de aluat.
4
În loc de sare de Himalaya, puteți folosi sare grunjoasă de bucătărie, sau sare de mare.
5
Puteți folosi atât rozmarin verde, cât și rozmarin uscat. Este bine să măcinați rozmarinul uscat, ca să nu fie prea aspru, la mâncare.