Ne place să avem pe mese și în perioada Postului câte o prăjitură bună, iar aceasta este una dintre ele. De fiecare dată când am făcut-o, am adus ”ajustări” rețetei inițiale și chiar și acum, la sfârșit, am ajuns la concluzia că încă se mai poate modifica/ameliora câte ceva.
În cele din urmă, trebuie să spun că din ingrediente ieftine și la îndemână se poate face o prăjitură de post delicioasă. De-a lungul timpului am redus cantitatea de margarină, cantitatea ingredientelor pentru foi (deoarece ieșeau prea groase), am suplimentat cantitatea de bulion (pentru o culoare mai intensă) am intervenit în ordinea operațiunilor, pentru simplificare și ameliorare, am renunțat la însiroparea foilor...
Cred că se mai poate interveni la îngredientele pentru creme, dacă vi se pare că sunt cantități prea mari. Oricum, fiecare își dă seama de modificările pe care le poate face, conform standardelor sale, numai după ce încearcă rețeta.
Pentru foi am folosit o tavă cu dimensiunile de 22/30 cm.
Pentru foi, se amestecă mai întâi ingredientele solide: zahărul, sarea și bicarbonatul, se încorporează pasta de tomate și apoi se adaugă treptat, ingredientele lichide (uleiul și apa). Se încorporează puțin câte puțin, făina și la urmă se adaugă și apa de flori de portocal (sau o esență pe care o preferați).
Când aluatul este destul de ferm și nelipicios, se porționează în trei bucăți egale, din care se fac pe rând trei foi care se coc pe fundul tăvii (unsă cu ulei, în prealabil) până ce încep să se rumenească ușor.
Pentru crema de lămâie, se amestecă zahărul cu grisul, se adaugă apa și se dă la foc mic, amestecând mereu, până ce se îngroașă compoziția. Când grisul s-a legat/îngroșat bine, se ia vasul de pe foc și se lasă la răcorit, amestecând din când în când în el, ca să nu se formeze crustă deasupra.
Când grisul s-a răcorit aproape total, se încorporează treptat margarina și se adaugă zeama și coaja răzuită de lămâie. Se mixează compoziția până la omogenizare.
Pentru crema de caramel, se caramelizează zahărul, în care se adaugă 100 ml de apă și se fierbe până la topirea caramelului. Restul de apă (400 ml) se amestecă cu grisul și se prepară la foc mic, amestecând întruna, până ce se îngroașă.
Când grisul este gata legat/îngroșat se lasă puțin să se răcorească, amestecând în el din când în când, ca să nu se formeze crustă deasupra. Când grisul s-a mai răcorit, se încorporează treptat margarina și apoi caramelul și esența, mixând ușor până la omogenizare.
Se ung foile cu cele două umpluturi, se acoperă cu o folie alimentară și se lasă la răcoare timp de câteva ore, cu ceva greu deasupra, ca să se preseze bine.
A doua zi, prăjitura se poate porționa, în forma dorită.
1
Nu țineți prea mult foile în cuptor, ci doar atât cât să se usuce și să se rumenească ușor pe partea care este pe dosul tăvii de copt.
2
Faceți compoziția de gris la foc mic, amestecând întruna, ca să nu se prindă de fundul vasului și să nu se formeze cocoloașe.
3
Nu încorporați margarina, decât după ce compoziția de gris s-a mai răcorit.
4
În crema de lămâie, puteți suplimenta zeama, dacă vă place să fie mai acrișoară. Mie mi s-a părut suficientă zeama de la o singură lămâie.
5
Crema de caramel are deja gustul ei specific, așa că esența de vanilie este opțională. Eu nu am adăugat esență de vanilie, deoarece am vrut să se simtă gustul dulce amărui al caramelului.
6
Nu este nevoie să însiropați foile, decât dacă vă plac prăjiturile foarte moi, dar există riscul ca ele să se înmoaie foarte tare și să-și modifice aspectul.
7
După ce ați uns foile cu cremă, trebuie să lăsați prăjitura la răcoare, timp de câteva ore, înainte de a o porționa.