Este o prăjitură simplă, dar tare gustoasă, cu aluat fraged ce se topește instant de la prima degustare, gem acrișor de caise și bezea cu multă nucă.
Este cunoscută și sub denumirea de „Prăjitura Figaro”.
Eu nu am pudrat-o cu zahăr că nu am vrut-o foarte dulce și îmi place cum arată fix așa cum a ieșit.
Pregătim aluatul pe care îl lăsăm la rece 20 de minute.
Amestecăm într-un vas gălbenușurile cu un praf de sare, apoi cu zahărul amestecat cu cel vanilat și adăugăm untul rece, tăiat în cubulețe.
Imediat adăugăm și bicarbonatul stins în zeamă de lămâie, sau oțet și frământăm cu mâinile aluatul, adăugând, treptat, făina.
Vom obține un aluat nisipos, pe care îl lăsăm la rece învelit în folie, pentru 20 de minute.
Pregătim bezeaua cu nucă.
Mixăm spumă, albușurile presărate cu sare, apoi adăugăm, treptat, zahărul, zahărul vanilat și zeama de lămâie și mixăm până obținem acea bezea fermă, care rămâne fixată pe pereții vasului, dacă îl răsturnăm invers.
Adăugăm treptat nuca măcinată și omogenizăm bezeaua, ușor, pentru a nu se lăsa, folosind o spatulă.
Întindem aluatul în tava( 28/40 cm) unsă cu unt sau ulei și tapetată cu făină.
Peste el întindem gemul de caise și deasupra bezeaua cu nucă.
Eu am întins aluatul direct în tavă, fiind unul nisipos, nu m-am mai complicat să-l întind întâi pe masă.
Bezeaua am pus-o cu lingura peste gemul de caise, din loc în loc, apoi am nivelat-o ușor cu o spatulă de tort.
Coacem prăjitura pentru 30-35 de minute, în cuptorul preîncălzit, la 180 de grade, sau până când bezeaua se usucă și se rumenește bine la suprafață.
După stingerea focului, mai lăsăm prăjitura în cuptor 5-6 minute, pentru a nu se deforma bezeaua, la contactul cu aerul rece.
Lăsăm prăjitura să se tempereze, apoi o porționăm și o servim, alături de cei dragi.