Oana și Licurici, ați apărut pe lume după 1980, când această prăjitură era în vogă. Normal să vă aducă aminte de copilărie, pentru că la vremea aceea, toate mamele o făceau, pentru copilașii lor... Vă mulțumesc pentru mărturisirea voastră!
Mihaela, e pentru prima dată când pun nucă de cocos. M-am gândit că astfel îi dau aspectul zăpezii... Și mi se pare o idee foarte bună. Înainte puneam ciocolată albă, dar nu dădea impresia de zăpadă, ca nuca de cocos... Mulțumesc pentru apreciere!
Te cred, Rocsi! Prăjitura asta era în mare vogă pe când erai fetiță... Dar mie mi se pare și acum foarte bună, moale, economică, plăcută, dulce, dar nu foarte tare. E suficient să mănânci o bucățică și nu te mai poți opri...
Îmi place prăjitura asta de numa'! Rețeta mea diferă un pic de a ta (nu-mi place gustul făinii din cremă, dar asta cred că e ceva personal, nu am folosit niciodată esență de lămâie...speriată fiind de ce conține...nu am înmuiat niciodată foile...deși e de bine, că eu nu prea am răbdare să se frăgezească , iar nuca de cocos și mierea sunt total noi...nu cred că le-am întâlnit în nici o rețetă până acum )! Per total, sigur a ieșit un deliciu maxim!
Mulțumesc frumos pentru atenție și pentru apreciere, Ina! Am distribuit-o din nou, pentru că eu țin mult la această rețetă, deși n-o prepar foarte des și de aceea am făcut și un tort Albă ca Zăpada, aniversar...