Cand ma uit la numarul "prietenilor" de pe site-ul unde Florina isi prezinta retetele culinare, mi se zbarleste parul . Eu am frecventat intotdeauna putini prieteni si cu varsta nu am facut altceva decat sa reduc numarul lor , dupa cum, cu timpul , din lucrurile pe care le folosim nu rezista decat cele valoroase .
Aceste randuri nu sunt un articol , ci o scrisoare deschisa , adresata unuia dintre putinii mei prieteni , care nu imi mai raspunde la telefon . Un alt prieten comun , a incercat de curand sa reia legatura cu mine si ma bucur nespus , chiar daca nu am avut timp sa stam de vorba .
Am facut parte din mai multe gasti , la care am renuntat pentru ca nu mai aveam ce sa ne spunem. Stiu ca sunt considerat un om machiavelic de catre cei care considera ca din cauza mea s-au despartit sau nu au reusit sa atraga interesul unei anume persoane si asta a pornit de la faptul ca odata , cu nervii in pioneze din cauza idioteniilor pe care le faceau amicii, de fata cu parintii mei , la o petrecere, data cu greu la mine acasa, mi-am dat drumul la gura.
Niciunul din multii amici, de ambele sexe, care au ajuns sa se casatoreasca si sa fie fericiti , datorita aceluiasi Machiavelli , nu mi-a multumit si nici nu am nevoie de recunostinta lor , pentru ca am facut-o din dorinta de a fi bine vazut de Dumnezeu , caci am si eu destule pacate de ispasit .
Toti, in viata de zi cu zi, purtam o masca, in numele succesului pe care vrem sa il atingem si care ne impiedica sa fim fericiti. Tot ceea ce am facut eu s-a redus, de fapt, la a-i pune in niste situatii in care, surprinsi fiind, sa-si dea masca jos si sa actioneze asa cum le este firea. Restul a fost decizia lor si nu mie imi datoreaza fericirea sau nefericirea personala .
Lafel s-a intamplat si cu TINE si TIE ti-o spun pentru ca mi-ai fost manta de vreme rea si mi-ai dat numai sfaturi bune !
Ai avut timp de zece ani privilegiul de a fi iubit neconditionat de o femeie frumoasa si ai refuzat sa traiesti o iubire care te-ar fi implinit ca om . TU , nefiind in stare sa iei o decizie si ea, neputandu-se opri sa te iubeasca , a ales calea exilului , pentru a scapa din chingile unei existente fara orizont .
Intr-o lume in care viata este vazuta ca o prada , cate mirese ajung la altar cu cel cu care si-au inceput viata sexuala? TU, de gura lumii si dintr-un orgoliu prostesc, ti-ai refuzat dreptul la fericire. Nu vreau sa iti dau niciun sfat, pentru ca tu nu asculti si eu am facut mai toate prostiile posibile si, din aceasta cauza, evit sa dau sfaturi, dar imi place sa povestesc intamplari din viata mea sau a altora.
Povestea pe care ti-o voi spune a inceput acum douazeci de ani si, desi vei recunoaste personajele principale si iti vei aminti ca ai fost de fata la desfasurarea unei parti a ultimului act, vei ramane surprins ca nu ai stiut intreaga dimensiune a istoriei faptelor petrecute. Aceasta secretomanie a mea nu ma face mai demn de ati fi prieten si este doar o latura a caracterului meu.
Ne-am cunoscut , la inceputul anilor nouazeci, intr-un bar. Eram cu un amic, pe care l-am parasit pentru a fi alaturi de o fata de la alta masa, care era cu o prietena teribil de ofuscata, dar pe mine niciodata nu m-au oprit piedicile. Eram si beat, dar asta nu a facut decat sa uit a doua zi aproape tot ce s-a intamplat. Eram genul care, la bautura, devenea bine dispus si simpatic.
Cand m-am intalnit din nou cu ea, spre norocul meu, eram tot cu acel amic, care mi-a adus aminte ca am condus-o acasa.
Lipicios si pupacios de la natura, cand am ramas singur cu ea am sarutat-o si mi-a atras atentia, pe un ton ridicat, ca mi-am facut o impresie gresita despre ea, ca pana dupa casatorie nici nu poate fi vorba de o relatie sexuala. M-am simtit jignit, pentru ca nu am fost niciodata genul care sa forteze o femeie si se vedea de la o posta ca ceea ce facusem ii placea si ei.
I-am povestit amicului meu intamplarea si el mi-a spus: "tocmai ea s-a gasit sa faca fite, care a indoit destule scule, in Regie !?" Nu sunt adeptul total al zicalei "decat sa mananci singur un rahat, mai bine sa mananci o prajitura cu prietenii", insa nu m-a interesat niciodata trecutul amoros al celei care imi atragea atentia. M-am decis, pe loc, sa rup orice legatura si am facut-o intr-un mod umilitor pentru ea chiar dupa ce m-a prezentat celei mai bune prietene ca fiind cel cu care avea o relatie serioasa , pentru atitudinea pe care o avusese dupa ce am sarutat-o, in conditiiile in care nu era o virgina dispusa sa se sacrifice doar pe altarul casniciei .
A inceput o lunga suita de intalniri intamplatoare , in care ne purtam ca si cum intre noi nu fusese nimic jenant inainte , eu fiind de fiecare data infiorat de aparitia ei , chiar daca unul din fostii iubiti si cativa catei imi strecurau vorbe otravite . Baietii intai se uitau in ochii ei , izbiti de insticte , coborau privirea , dadeau peste un bust generos , plecau si mai jos capul si se impiedicau de niste picioare superbe ...Cand reuseau sa ridice capul , erau deja pierduti !
Nu se poate spune acelasi lucru despre mine , dar eu , de multe ori , m-am uitat plin de extaz la un cacat si am respins nepasator avansurile unor miss-uri , care inregistrau primul refuz din viata lor . Rog prietenii sa fie blanzi cu mine si sa nu numeasca aceasta atitudine prostie , ci karma .
Cand ne intalneam , chimia dintre noi era atat de puternica , incat ne intelegeam fara vorbe . Am fost mereu imbatat de prezenta ei , dar niciodata iubiti . Dupa scurte plimbari , discutii in care ne intelegeam perfect si mici intermezzou-ri amoroase in care ne purtam ca niste pustani de liceu , urma o fulgeratoare concediere a mea . Este Leoaica si stiam ca femeile din aceasta zodie , cand nu au de gand sa se casatoreasca , dupa ce se consuma frenezia sexuala , (asemeni suratelor din jungla care , dupa ce se simt fecundate , il concediaza pe bietul leu cu o laba , lasandu-l perplex si cu falca deplasata ) iti dau papucii , fara nicio explicatie , dar nu era cazul nostru . De fiecare data spuneam ca nici macar n-o s-o mai salut dar , cand ne reintalneam , avea un aer atat de cuceritor incat , brusc, uitam toate umilintele .
La ultimul act al acestei povesti desprinse, parca , din jurnalul unui liceean, ai fost si TU de fata, cand am venit cu ea la un Revelion. Pentru ca am mangaiat-o pe obraz pe fata cu care venisei tu, m-a anuntat, din nou, ca ma paraseste si a plecat acasa. Am insistat sa o conduc, in ciuda opozitiei sale zgomotoase, pentru ca eu o luasem de la parinti si mi se parea de bun simt sa o aduc si acasa.
Pe drum mi-a reprosat alegerile pe care le facusem in viata profesionala, semn ca tot timpul imi urmarise evolutia. Cea care fusese alaturi de mine si cand aveam stampila de nebun, imi reprosa , cu cuvinte dure, tocmai lucrurile de care eram cel mai mandru! Ultimul sau repros a fost : "de ce, cand am fost asta vara la spectacol nu mi-ai spus ca ma iubesti ?" Am ramas masca, pentru ca niciodata nu mi-a oferit suficient timp, dupa propriul meu metabolism, pentru a putea considera ca intre noi erau puternice sentimente de iubire si nu o atractie sexuala, pe care eu nici macar nu o constientizam. Daca nu erau privirile fixe ale barbatilor, nu as fi bagat de seama ca este o frumusete, pentru ca altceva m-a atras la ea si nici acum, dupa douazeci de ani, nu pot sa spun ce.
Sansa mea se consumase cu multe luni in urma, cand am fost impreuna la lansarea ultimului roman al lui Fanus Neagu si am dorit sa-i fac cadou o carte cu autograf. Cu mine, Fanus Neagu s-a purtat arogant si grobian, dar a ramas cateva secunde blocat cand a vazut-o (era o apararitie hipnotica, in rochita vaporoasa de vara ) si si-a aratat adevarata dimensiune a talentului in autograful pe care i l-a dat.
Cand un fals amic, care imi reprosa ca umblu cu o curva, m-a intrebat de ce nu mai suntem impreuna, i-am raspuns: "pai nu stii si tu cum este ?" - si acum cuvintele acelea ma dor ca un fier inrosit !
..............................................................................................................................................................
Ne-am revazut dupa multi ani. Stralucea in intunericul diminetii. Cand m-am descoperit pentru a o saruta, a observat, cu duiosie, ca parul in care altadata isi plimba anevoie degetele, este din ce in ce mai rar si si-a spus, probabil , ca , daca ma casatoream cu ea, nu ajungeam "in halul asta". Aceeasi atingere calda si catifelata, plina de feminitate, doar dantura o tradeaza ca isi ineaca singuratatea in fum de tigara.
Nevasta-mea este sufletul meu pereche si nu a fost niciodata motiv de stres pentru mine, dar daca este adevarat ca exista mai multe universuri paralele, in care ne traim alte existente, mai mult sau mai putin fericite, intr-unul din acestea eu imi traiesc existenta casnica, fericit alaturi de ea, fara a sti ca nu este sufletul meu pereche.
Amicul comun care mi-a spus ca rupea paturile in Regie, a dorit-o din umbra, fiindu-i prin preajma vreo cincisprezece ani, pana si-a dat seama ca stradaniile lui sunt in zadar si s-a insurat pe la 40 de ani. Daca citeste, pentru ca stiu ca n-a dormit in banca la scoala, chiar daca a pierdut destul timp, aiurea, pe acolo, ii transmit : “en amour comme a la guerre, tout es permis!”
P.S. Celor care imi vor reprosa ca am dat prea putine detalii si ca nu pot recunoaste persoanele implicate, sau ca adevarul ar fi altul, le spun ca aceste randuri constituie un eseu, un gen literar in care realitatea se impleteste cu fabulatia si ca este punctul meu de vedere, care , firesc, nu poate cuprinde intreg orizontul.
)
Asa e! 
