Sufletul îmi spune că există un mare adevăr în simţirea ta, pe care, fără să vrei,îl ignori, sau poate că nu l-ai perceput incă. Este medicul din tine, ale cărui limite tind spre infinit pentru că infinit este Cel Ce Ne-a Creat. De ce ar fi mai important medicul din afara ta? De ce nu-l preţuieşti pe cel cu care te-a înzestrat Bunul Dumnezeu?”
Dr. Virginia Faur_ Adevărul despre alimentaţie
Ani la rând am fost o consumatoare model pentru multe tipuri de industrii, inclusiv cea alimentară. Anii de lipsuri dinainte de `89 au dus la carenţe grave in modul meu de a gândi vis-a-vis de alimentaţie. Când alimentele au început, după `90, să invadeze rafturile magazinelor, când ambalaje frumos colorate ne încântau imaginaţia, când pofta de tot ce ne fusese interzis sau la raţie avea si materializare in rafturi, atunci a început nebunia! Dar adevărata nebunie ce ducea poftele de la agonie la extaz a început când, încetul cu încetul, au început să apară hipermarketurile!
Anii in care aveam portofelele pline ne-au permis să cheltuim până la paroxism tot ce vedeam prin galantare, chiar dacă, în final, ajungea la gunoi dacă nu ne plăcea. Şi, trebuie să recunosc, mâncam orice, cu o inconştienţă iritantă. Mâncam pe fugă salamuri frumos colorate, pui înfipţi în ţepuşe şi fripţi in faţa noastră pentru a ne biciui şi mai mult poftele, prăjituri zemoase cu moţuri mari de ciocolată. Atunci am uitat să gătesc! Atunci nici nu mai voiam să gătesc: devenisem sclavul industriei alimentare. Nu citeam la etichete decât titulatura (dacă era cazul)… nu componenţă, dată de fabricaţie, NIMIC!
Intram în panică atunci când cămara nu gemea de sucuri carbogazoase şi navete de bere, iar frigiderul de salamuri şi şunci pe care nici căţeii nu doreau să le mănânce.
Inconştienţa care pusese stăpânire pe simţurile şi poftele mele mă ducea spre zombificare. Trecuseră destui ani de la `89 încoace şi nu mai aveam nicio scuză pentru dezmăţul culinar şi ospăţul otrăvurilor ce le ingeram : încercasem toate produsele: de la turcisme, chinezisme până la „branduri” europenizate şi împachetate în imense magazine ce ne-au invadat oraşele, dar mai cu seamă viaţa, deviind valorile ei spre ceva ce nu-mi aparţinea.
Fast food-urile au devenit punctul de atracţie a picilor ce sunt îndopaţi de părinţi inconştienţi.
Nu-mi doresc un război cu temă alambicată ce se învârte în jurul noţiunii de alimentaţie. Doar bolile ce ne lovesc ne mai pot deschide ochii că ne otrăvim cu plăceri exaltante şi pofte derutante.
Am avut norocul de-a nu mă îmbolnăvi atunci când am hotărât să-mi îngrijesc trupul deja încercat de traume vrute şi nevrute care l-au lovit de-a lungul anilor.
Când am început să gătesc am rămas legată cu un cordon ombilical nevăzut de rafturile din marile magazine, dar, încetul cu încetul, am început să privesc cu coada ochiului spre tarabele din piaţă.
Dar cel mai greu mi-a fost să renunţ la acele adaosuri ce le punem în mâncare, mai ales în ciorbe şi supe tip Knor, Vegeta şi altele.
La început, supele şi ciorbele păreau că nu au niciun gust oricâte legume le puneam, dar încetul cu încetul am ajuns să uit de glutamatul de sodiu cu diferite denumiri şi camuflări, şi să mă bucur de gustul adevărat al legumelor.
Şi am să va relatez pe scurt câte ceva despre acest glutamat:
Glutamatul de sodiu - E 621
Fabricat din melasă (care este obţinuta din zahăr) prin fermentaţie, glutamatul monosodic este sarea de sodiu a acidului glutamic. Mai poate fi întâlnit sub denumirile: glutamat de sodiu, monosodium glutamate, natrium glutaminat, E 621 (conform regulamentelor europene).
Glutamatul se foloseşte cel mai mult în alimentele fabricate artificial şi în semipreparate gen supe concentrate, sosuri, condimente, mezeluri, îngheţată, budinci, etc. Rolul lui este de a da impresia creierului că acel aliment este foarte gustos (o păcăleală). Dar asta nu este totul...
Glutamatul este interzis în Australia, însă este tolerat în Statele Unite. Majoritatea persoanelor sunt sensibile la glutamat invocând simptome ca greaţă, dureri de cap, ameţeli, palpitaţii, slăbiciune şi oboseală. Toate acestea sunt cunoscute sub denumirea generică de "simptomul mâncării chinezeşti".
Glutamatul se întâlneşte şi în alimente naturale. Cele mai mari concentraţii de glutamat se găsesc în drojdie, ciuperci, roşii, brânzeturi şi extracte vegetale. De aceea, unele semipreparate pot conţine valori periculos de mari de glutamat fără a fi "aditivate" cu E 621. Dacă un produs alimentar are ca ingrediente "proteină vegetală hidrolizată" (care conţine până la 30% glutamat), "proteină din plante hidrolizată", "arome naturale", "aromatizanţi", sau "extract Kombu" atunci glutamatul este prezent în acel aliment în cantităţi suficient de mari pentru a ne atrage atenţia.
Glutamatul este un drog
Glutamatul monosodic (E 621) este un drog şi un neurotrans- miţător. El este întâlnit în mod natural în corpul uman şi este responsabil, alături de alţi nerotransmiţători (ca acidul aspartic), de funcţionarea corectă a sistemului nervos. De aceea, pentru o funcţionare corectă a creierului şi a organelor interne, este absolut necesar să existe un nivel echilibrat al concentratiei acestora în corp.
Toate organele interne din corpul nostru conţin receptori ai glutamatului, adică reacţionează specific la prezenţa glutamatului. Suprastimularea acestor receptori (în creier sau în alte organe) duce la numeroase dezechilibre interne şi la probleme de sănătate care copiaza simptomele altor boli (fibromialgie sau aritmie cardiacă, de exemplu), dar continuă să fie greşit diagnosticate de medici (uneori chiar mai mulţi ani) care prescriu adesea medicamente scumpe şi cu o mulţime de efecte secundare periculoase. Nefericitul "gurmand" va constata că are o viaţă mizeră şi că sănătatea lui dă semne de deteriorare galopante.
Glutamatul "arde" neuronii
Folosirea sa pe scară largă în industria alimentară a aprins mari discuţii în rândul medicilor pentru că glutamatul suprastimulează activitatea celulei nervoase (neuronul). Glutamatul nu este nici necesar şi nici lipsit de pericole. Glutamatul păcăleşte creierul şi te face să crezi că mancarea are un gust excelent, iar producătorii folosesc astfel ingrediente de proastă calitate în componenţa produsului care, deşi este mediocru (calitativ), va avea astfel un gust "de vârf". Pe seama sănătăţii consumatorului se obţin profituri uriaşe folosindu-se ingrediente de proastă calitate cu o valoare nutritivă aproape nulă.
Intoleranţa la glutamat nu este o reacţie alergică ci răspunsul disperat al organismului uman la suprastimularea cauzată de acest drog. Chiar dacă există unele categorii de persoane care nu suferă de reacţii explozive consumând glutamat, expunerea pe termen lung la acest drog distruge neuronii.
Multe alimente, ca soia şi roşiile, conţin nivele ridicate de glutamat natural. Forma artificială (glutamatul monosodic) este o substanţă chimică pură care se foloseşte în cantităţi uriaşe în foarte multe restaurante şi magazine "fast-food". Unele dintre acestea afişează "fără MSG adăugat", dar ingredientele folosite pentru prepararea diverselor produse pot conţine glutamat.
Surse ascunse
Deşi glutamatul monosodic (E 621) este afişat pe produs (aşa cer regulamentele), mulţi producători de alimente sunt conştienţi de faptul că la ora actuală oamenii privesc cu suspiciune un produs care conţine glutamat monosodic (E 621) şi caută să folosească alte căi legale pentru a introduce această substanţă în produsele lor. Cel mai des întâlnit ingredient care conţine glutamat monosodic "la greu" este carrageenan. Conform legilor în vigoare, nu este obligatorie afişarea pe produs a conţinutului de glutamat din carrageenan.
Iată mai jos o listă cu surse ascunse de glutamat. Elementele listei sunt în ordinea descrescătoare a cantităţii de glutamat conţinute.
Cele mai bogate surse de glutamat sunt:
1.drojdie autolizată
2. caseinat de calciu
3. gelatină
4. proteine hidrolizate
5. caseinat de sodiu
6. extract de drojdie
Alte surse de glutamat:
7. proteine texturate
8. carrageenan
9. gumă vegetală
10. condimente
11. arome
12. arome naturale
13. aromă de carne de pui
14. aromă de carne de vită
15. aromă de carne de porc
16. aromă de fum
17. bulion
18. concentrat de roşii
19. supă de carne
20. malţ din orz
21. extract de malţ
22. aromă de malţ
23. proteine din lapte
24. izolat proteic din lapte
25. concentrat proteic din lapte
26. proteine din soia
27. izolat proteic din soia
28. concentrat proteic din soia
29. sos de soia
30. extract de soia
Deşi lista este lungă, nu poate fi completă pentru că producătorii găsesc întotdeauna noi denumiri în spatele cărora se ascund. Este de asemenea important de menţionat că glutamatul monosodic se poate găsi în vaccinuri (chiar şi cele anti-gripale), perfuzii intravenoase (cu maltodextrină) şi în suplimente cu vitamine. Glutamatul monosodic este folosit în toate suplimentele vitaminice sau minerale încapsulate sub formă gelatinoasă.
Glutamatul duce la pierderi de memorie
Dr. Russell Blaylock explică în cartea sa "Excitotoxinele, gustul care ucide" de ce glutamatul şi aspartamul sunt periculoase. Excito-toxinele sunt substante chimice care supra-stimulează celulele nervoase, "arzându-le". Simptomul cel mai des întâlnit în acest caz este pierderea temporară a memoriei. Substanţele cele mai periculoase sunt aspartamul (Equal / Nutrasweet) care conţine acidul aspartic şi fenilalanina, glutamatul monosodic care are 30 de denumiri alternative şi se foloseşte în cantităţi uriaşe în majoritatea produselor alimentare prelucrate. "Cu cât are un gust mai bun, cu atât conţine mai mult glutamat" spunea cineva.
Câteva dintre simptomele comune întâlnite atât la aspartam cât şi la glutamat:
Cardiace:
1. Aritmie
2. Fibrilaţie arterială
3. Tahicardie (palpitaţii)
4. Încetinirea inimii
5. Angină pectorală
6. Creşterea tensiunii
7. Scăderea tensiunii
Gastrointestinale:
1. Diaree
2. Greaţă / vomă
3. Crampe stomacale
4. Colon iritat
5. Hemoroizi
6. Sângerări rectale
Musculare:
1. Înţepături
2. Dureri simultane
3. Slăbire
Respiratorii:
1. Astm
2. Respiraţie insuficientă
3. Dureri în piept
4. Iritarea nasului
Neurologice:
1. Depresie
2. Hiperactivitate
3. Reacţii de furie
4. Migrene
5. Ameţeală
6. Dezechilibru
7. Dezorientare
8. Confuzie mentală
9. Anxietate
10. Atacuri de panică
11. Modificări de comportament
12. Probleme de comportament
13. Atenţie deficitară
14. Letargie
15. Somnolenţă
16. Insomnie
17. Paralizie
18. Sciatică
19. Vorbire inconsistentă
20. Frisoane
21. Pirderi de memorie
Uro-genitale:
1. Dureri de prostată
2. Dureri vaginale
3. Urinare frecventă
4. Urinare nocturnă
Vizuale:
1. Vedere înceţoşată
2. Focalizare greoaie
3. Presiune în jurul ochilor
Piele:
1. Crăpături
2. Mâncărimi
3. Leziuni bucale
4. Paralizie parţială
5. Uscarea gurii
6. Înţepenirea feţei
7. Înţepenirea limbii
8. Cearcăne sub ochi
Atenţie: consumul de glutamat asociat cu aspartam amplifică de câteva ori problemele de mai sus, la fel ca atunci când se consumă băuturi alcoolice amestecat.
Dacă aţi experimentat simptome ca fibromialgie, sindromul oboselii cronice, probleme de comportament, hiperactivitate, pierderea temporară a memoriei, migrene atunci este cazul să renunţaţi la glutamat şi aspartam. Medicii adesea sunt induşi în eroare de toate aceste simptome şi prescriu un tratament necorespunzător (dar puternic şi scump) care face mai mult rău decât bine pentru că foarte multe produse farmaceutice conţin glutamat şi aspartam.
Autor: Andrei Comănescu
http://www.naturalmall.ro/glutamat_sodiu.php
http://codexalimentarius.info/?tag=glutamat-de-sodiu
Ani la rând am gătit cu alimente din piaţă, dar în acele vremuri nu se inventase E 621, şi simţeam adevăratele gusturi de alimente pe care le-am uitat de când gătesc cu atâţia înlocuitori.
Trebuie să scotocesc în memoria papilelor gustative şi să-mi redescopăr adevăratele gusturi şi mirosuri care, cândva, îmi exaltau nările şi simţurile, trebuie să-mi regăsesc plăcerea de-a găti simplu şi cu dragoste aşa cum făcea mama, bunica şi mama şi bunica lor din toate vremurile.
Sunt conştientă că atâta timp cât nu trăim într-o lume ideală, nici alimentele pe care le folosim nu pot fi într-u totul ecologice, dar măcar încercăm să ne otrăvim cât mai puţin, şi asta pentru a le face unora în ciudă şi să trăim mai mult şi sănătos.