Zilele trecute mă găndeam ce mâncare să fac, care să meargă cu o mămăliguță bună și caldă, așa cum îmi place mie și cum n-am mai mâncat de mult timp. Mi-am adus aminte atunci de ”urșii” pe care ni-i făceau părinții în copilărie, ca să ne îndemne să mâncăm. ”Urșii” pe care-i mâncam în copilărie aveau o formă lunguiață (nu rotundă, cum are bulzul, în alte zone) și fie erau tăvăliți imediat în brânză fărâmițată și uscată, fie erau făcuți la cuptor, fie erau prăjiți la grătar sau în tigaie, cu unt. Am ales ultima variantă, pentru că preparați astfel, mi se par mai buni.
N-am făcut decât 4 ”urși”, pentru două persoane și au ieșit foarte buni...
Se pune apa cu sare în ceaun și când se încălzește, se adaugă mălaiul grisat, ”în ploaie” și se amestecă întruna, ca să nu se formeze cocoloașe. Se lasă ceaunul la foc iute și se amestecă din când în când, până ce mămăliguța este fiartă și bine legată, dar nu foarte tare.
Se răstoarnă mămăliguța pe o planșetă de lemn și se lasă câteva minute, să se răcorească, pentru a putea fi prelucrată. Ca să se răcească mai repede, se împarte în patru părți egale.
Se ia câte o bucată de mămăliguță, se aplatizează și în mijloc se pune o lingură încărcată de brânză de burduf. Se adună capetele pentru a închide înăuntru brânza și se dă ”ursului” o formă lunguiață.
După ce s-au făcut toți patru ”urși”, urmând aceleași etape, se prăjesc într-o tigaie în care s-a pus, în prealabil, uleiul și untul.
Se rumenesc ”urșii”, pe toate fețele (dar ușor, ca să nu facă o pojghiță tare) și în timp ce se prepară, se toarnă unt topit peste ei.
Se servesc calzi, eventual cu smântână, după dorință. Peste ei, se toarnă, în farfurie, 1-2 linguri din untul în care s-au rumenit.
Cine nu vrea să-i prăjească, dacă are brânză sărată uscată și fărâmițată, îi poate tăvăli prin ea, imediat ce au fost făcuți, după care se servesc, calzi.
1
Mămăliguța trebuie să fie deasă, dar nu foarte tare, ca să poată fi prelucrată.
2
Dacă mămăliguța nu este bine lipită/modelată, brânza de burduf din interior poate ieși în tigaie, când ”urșii” sunt rumeniți și ei se pot sfărâma.
3
Nu-i țineți prea mult la prăjit, ca să nu facă o pojghiță tare. Ei trebuie rumeniți ușor și între timp, brânza din interior se înmoaie, la căldură.
4
Dacă nu vreți să prăjiți urșii în tigaie, puteți să-i puneți, cu unt, într-un vas termorezistent, la cuptorul încins, pentru 10-15 minute și să-i întoarceți pe toate fețele.
5
”Urșii” pot fi preparați și pe grătar, dar există riscul de a se lipi și desface.