Merişorul este un arbust de talie mică, văr primar cu afinul. Este răspândit în zonele de munte, la altitudini ridicate, pe pajişti luminoase. Fructele se consumă proaspete sau preparate sub formă de sos, compot, ceai, dulceaţă sau gem. Frunzele merişorului se pot folosi la prepararea ceaiului sau a diferitelor decocturi, în scopuri terapeutice. Se recoltează în lunile octombrie, noiembrie, când conţinutul în substanţe active al merişorului este maxim.
Fructele de merişor pe care le am folosit la prepararea sosului, au fost culese dintr-un arbust din Constanţa. Se pare că dacă sunt îndeplinite anumite condiţii, merişorul poate creşte şi în zone de şes.
Se aleg fructe sănătoase, se curăţă de codiţe şi de frunze, se spală, se amestecă cu zahărul. Se pun la foc iute până când zahărul se dizolvă şi apoi se fierb la foc mic. Din când în când se ia spuma. Nu se fierb foarte mult deoarece îşi pierd culoarea minunată. Timpul de fierbere este aproximativ 13-15 minute. Se pune sosul fierbinte într-un borcan sterilizat, dacă nu se foloseşte imediat. Se înfiletează capacul borcanului, se răstoarnă borcanul cu capacul în jos, pentru a creea vid şi se păstrează în cămară. Este un sos minunat pentru fripturi, dulce-acrişor, cu o aromă incredibilă şi o savoare deosebită.