Legenda spune ca pe teritoriul vechii Tracii stapanea atotputernicul Sevt. Mare gurmand si iubitor de dulciuri alese, el era mereu nemultumiti de bucatarii de la palat, desi acestia se straduiau din rasputeri sa-i ofere cele mai gustoase mancaruri si deserturi. Astfel se face ca mereu se perindau bucatarii pe la curte...dar Sevt tot era nemultumit. Intr-o zi i-a venit ideea sa organizeze un concurs, menit sa descopere cel mai deosebit desert. Si iarasi a inceput perindarea maestrilor iscusiti din toata lumea, fara ca regele sa fie incantat.
In ultima zi a concursului s-a prezentat la palat si o tanara turcoaica, pe nume Lokum, care i-a dat sa guste un desert simplu, moale, foarte dulce si aromat (cunoscutul rahat turcesc de astazi, cunoscut si ca rahat Lokum). Inca de la prima inghititura, Sevt s-a declarat cucerit pe deplin si a exclamat:"Aceasta este adevarata savoare din Rai!"Aceasta este legenda din spatele minunatului rahat turcesc, pe care eu il ador si datorita faptului ca foarte rar il gasesc pe cel care respecta cu adevarat reteta, m-am hotarat sa incerc sa-l prepar si eu la mine acasa.
Intai se pregateste tava in care vom turna preparatul fierbinte: se unge cu ulei o tava cu peretii inalti de cca. 3 cm (optional, se mai poate adauga si o foaie de aluminiu, cum am facut eu, care se unge si aceasta cu ulei)
Separat se pune la fiert apa cu zaharul si coaja de lamaie si se lasa pe foc pana se dizolva zaharul, moment in care se adauga felii de lamaie. Se fierbe totul pana se leaga siropul.
In alt vas se dizolva amidonul in apa si siropul de trandafiri (daca emulsia rezultata vi se pare prea groasa, mai puteti adauga cateva linguri de apa). Amidonul astefl dizolvat se toarna peste siropul de lamaie de pe foc si se lasa in continuare la fiert, pana se ingroasa bine (se amesteca totul continuu, ca sa nu se prinda de fund). Veti observa ca in momentul adaugarii amidonului, compozitia devine opaca, dar asta nu trebuie sa va ingrijoreze.Daca doriti sa-i adaugati coloranti alimentari si alte arome, acum este momentul. Eu am decis sa-l las asa simplu, deocamdata)
Dupa ce s-a ingrosat bine de tot compozitia, se ia de pe foc si se toarna in tava pregatita dinainte. Se lasa totul la racit cateva ore intr-un loc racoros(nu frigider), pana se raceste si se incheaga. Apoi se pudreaza cu zahar pudra/nuca de cocos/nuci, alune macinate, etc si se rastoarna pe un tocator, apoi se portioneaza in bucatele cat doriti de mari. Bucatelele de rahat se tavalesc prin compozitia aleasa (nuca de cocos, in cazul meu) si...gata. Se pastreaza in cutii de carton inchise.
P.S. Rahatul turcesc facut in casa are o consistenta mai moale decat cel din comert, dar am observat ca, dupa cateva zile de pastrare, acesta incepe sa se intareasca.
Enjoy!