Plăcinta are în spate o istorie de mii de ani. Primele mențiuni ale existenței acestui fel de mâncare au apărut în jurul anului 9500 î.Hr., în perioada neolitică și în noua eră a pietrei, în Egipt. Plăcintele egiptene erau cunoscute sub denumirea ”galettes”,erau umplute cu orz, ovăz, secară și erau unse cu miere. Despre aceste forme incipiente de desert există informații pe pereții mormântului lui Rhamses al II-lea, din Valea Regilor.
Istoricii sunt însă de părere că originea plăcintei este atribuită grecilor, care preparau o pastă din făină cu apă, la care se adaugă grăsime, pastă pe care o înfășurau apoi în jurul unei bucăți de carne. Aceasta servea pentru a găti carnea sau pentru a nu lăsa să iasă sucurile, oferind un suport ușor în călătoriile lungi pe mare.
Bineînțeles că de-a lungul anilor, plăcinta, a prins forme și gusturi deăvârșite, mai ales în funcție de zonele din care provine acestea. Astfel că, azi vă prezint rețeta de plăcinte pregătite ca la Maramu', umplute cu salată, ceapă verde și mărar din ultima recoltă din grădina lui buni, de-acum vreo lună. ( 03.11.2013 ). :)
Frământăm un aluat compact, cu grijă să nu avem contact direct între drojdie și sare, apoi îl lăsăm la dospit. ( al meu a dospit cam mult ) :)
Din aluatul crescut se formează 12 cocoloașe care se stropesc cu apă sau se acoperă pentru a nu se usca până coacem toate plăcintele.
Pentru umplutură, rupem verdețurile ( mai puțin mărarul ), le amestecăm cu sarea, după care le stoarcem surplusul de apă. Adăugăm urda și mărarul tocat, apoi le omogenizăm.
Întindem puțin prima cocoloașă din aluat și punem la mijloc aproximativ două linguri din umplutura obținută.
Strângem, apoi întindem aluatul având grijă să nu-l rupem, altfel umplutura se va împrăștia în tigaie iar plăcinta se va îmbiba cu ulei.
Coacem fiecare plăcintă într-o tigaie în care în prealabil am încins puțin ulei ( este de preferat uleiul de palmier sau alte uleiuri recomandate pentru gătit ). Coacem plăcintele pe ambele părți puțin, până când obținem o culoare frumoasă, aurie.
Poftă bună!
1
Pentru plăcinte de post, renunțați la urdă sau alte brânzeturi. Puteți folosi ca umplutură și magiun, varză, cartofi, sau ce ce nu, zahăr sau nuci măcinate.
2
În mod normal, umplutura aceasta se pregătește din frunze de lobodă, cozi de ceapă verde ( cum să zâce pă la noi :) ), caș de oaie și mărar. Eu am lobodă culeasă din grădină și pusă la congelator, dar cum am avut noroc de puțină salată proaspătă, ceapă și mărar din grădină, în luna noiembrie, am profitat. De urdă, mi-a fost poftă. Vă recomand cu încredere, ambele umpluturi!