Sunt convins că-s mulţi oameni care nu mănâncă carne de oaie. Nicio problemă, cu ocazia asta, chiar dacă sună a egoism, avem noi ceilalţi, care mâncăm, posibilitatea de a mânca fără concurenţă. :))) Mulţi dau vina pe mirosul cărnii, alţii, prea milostivi, se gândesc la tăiatul oilor. Acum nu ştiu dacă sunt şi din cei care fac vreo legătură cu lâna, asta aşa, ca o analogie la şoriciul porcului, pe care unii, tot din varii motive, nu-l mănâncă.
N-are rost să vă mai spun că încă din vechile timpuri se consumă carne de oaie, la multe popoare, azi, fiind la fel de căutată ca cea de porc la noi.
Am preferat pastrama înnăbuşită pentru că nu se strânge ca cea la grătar şi scapi de fumul mereu arţăgos.
În concluzie, că trebuie să zic şi asta, mie îmi place.
Am trecut timpul de pregătire 30 de minute, dar trebuie să menţionet că am băgat pastrama într-un vas în care am pus vin roşu sec (0,25 l) pentru a se marina, deşi marinada este un pic mai complexă decât vinul simplu.
Am scos pastrama din vin după vreo 4 ore, am scurs-o şi am şters-o cu prosoape absorbante şi am pregătit (încins) vasul pentru prăjire. Am optat pentru o cratiţă mai mare de inox, cu capac.
Am prăjit pastrama pe ambele părţi cât să se rumenească un pic şi pe urmă am pus restul de vin. Am pus capacul şi am lăsat-o să fiarbă până când vinul a scăzut în aşa fel încât s-a făcut asemenea unui sos bun de întins în el cu mămăligă.
Am scos pastrama, care deja era suculentă, fragedă, cu tendinţa de a se lipi de mâini :))) şi am aşezat-o lângă o mămăligă sănătoasă şi lângă oarece gogonele murate, suculente şi ele, spre a fi servite de gurile ce aşteptau flâmânde o bucată de carne minunată.
Să aveţi pofta pe care am avut-o eu!
1
am preferat să ţin pastrama în vin din două motive, anume pentru a scăpa de eventualul surplus de sare (ce mergea elimnat şi cu apă) dar pentru că vinul chiar o frăgezeşte.
2
în loc de vin, dar numai cât stă ca la marinare (nu la prăjire) se poate pune bere