Stiu ca in Sud s-au trecut teii, dar la munte abea acum sunt in plina floare..si parfum! Asa ca n-am putut sa nu profit si m-am pus pe cules...si pe treaba:))
Se aleg intai florile (se rup cele 2 frunzulite care sunt atasate de codita, deoarece acestea dau un gust amar preparatului), se clatesc usor in apa rece, apoi se lasa la uscat pe un prosop absorbant. Se prepara un ceai concentrat din apa si flori (se fierb cca 15 minute), apoi se mixeaza cu totul foarte bine in blender, pana obtinem o pasta foarte fina si vascoasa (veti vedea ca teiul elibereaza un soi de pectina, care ajuta la legarea marmeladei). Se pune din nou pe foc, impreuna cu zaharul si se amesteca din cand in cand, sa nu se prinda de fundul oalei (eu am folosit una din fonta). Se lasa la fiert pana scade la jumatate. Se ia de pe foc si se mai lasa 15-20 minute la racorit. Apoi se mixeaza din nou compozitia, de data aceasta adaugand zeama de lamaie, lingura cu lingura. Se toarna imediat in borcane sterilizate, se etanseaza cu capacul si se intorc cu fundul in sus pt. cateva secunde, pt. a se forma vidul. Se lasa sa se raceasca lent, dupa care se transfera in camara.
Eu sunt foarte incantata, deoarece teiul si-a pastrat parfumul si aroma, iar particulele extrem de fine de flori reprezinta o sursa foarte buna de fibre,deosebit de benefice in procesul de digestie.
Enjoy!