Aromate, parfumate glazurate ...si pliiiine de iubire, sau cu alte cuvinte vesnic indragostite!
Si o poezie cu dedicatie pentru voi....sunt unele dintre cele mai frumoase randuri despre iubire scrise vreodata...
Despre iubire...
Cand iubirea va face semn, urmati-i indemnul,
Chiar daca drumurile-i sunt grele si prapastioase,
Si cand aripile-i va cuprind, supuneti-va ei.
Chiar daca sabia ascunsa in penaju-i v-ar putea rani,
Iar cand va vorbeste dati-i crezare,
Chiar daca vocea ar putea sa va sfarme visurile, asemenea vantului din miazanoapte care va pustieste gradinile.
Fiindca, precum iubirea va incununa, ea trebuie sa va si crucifice. Precum va face sa cresteti ea trebuie sa va si reteze uscaciunile.
Precum ea se ridica pana la inaltimea voastra, alintandu-va ramurile cele mai fragile care freamata in lumina soarelui,
Tot la fel va razbate pana in adancul radacinilor voastre, zdruncinand inclestarea lor cu pamantul.
Asemenea snopilor de grau ea va secera.
Va treiera pentru a va descoji.
Va vantura spre a va curata de pleava.
Va macina pana la innalbirea fainii.
Va freamata pana ajungeti foarte supusi,
Ca apoi sa va harazeasca focului sau, si sa puteti deveni painea sfanta la ospatul divin.
Toate acestea vi le va da iubirea, pentru ca, astfel, sa va puteti cunoaste tainele inimii, si astfel sa deveniti o parte din inima vietii.
Dar, daca, stapaniti de teama, veti cauta doar tihna si placerea dragostei,
Atunci e mai bine sa va acoperiti goliciunea si sa iesiti din treierisul iubirii,
Spre a va intoarce in lumea fara de anotimpuri, unde veti rade dar nu cu intreaga voastra bucurie si unde veti plange dar nu in toate lacrimile voastre.
Iubirea nu se daruie decat pe sine ai nu ia decat de la sine.
Iubirea nu stapaneste si nu vrea sa fie stapanita;
Fiindca iubirii ii e de ajuns iubirea.
Cand iubiti, nu trebuie sa spuneti „Creatorul este in inima mea”, ci mai degraba „eu sunt in inima Creatorului”.
Si sa nu credeti ca puteti croi singuri drumul iubirii, fiindca iubirea, daca o meritati, va va arata drumul ea insasi.
Iubirea nu are nici o alta dorinta decat aceea de a se implini.
Dar daca iubesti si trebuie sa ai dorinte, fie ca acestea sa fie:
Sa te topesti si sa devii izvor ce susurul in noapte isi canta;
Sa cunosti durerea prea marii duiosii;
Ss fii ranit de intelegerea iubirii;
Sa sangerezi de bunavoie si bucurandu-te;
Sa te trezesti in zori cu inima intraripata si sa inalti multumire pentru inca o zi de iubire;
Sa te odihnesti la ceasul amiezii si sa cugeti la extazul iubirii;
Sa te intorci acasa impacat la ora amurgului;
Si, apoi, sa dormi inaltand in inima o ruga pentru cel iubit, iar pe buze un cantec de lauda.
Khalil Gibran
Pentru glazura:
Amestecam toate ingredientele cu untul la temperatura camerei si framantam un aluat moale si bun de lucrat.
Intindem o foaie de copt in tava de aragaz.
Pe masa de lucru infainata intindem foaia( nu foarte subtire) si decupam inimioarele.
Coacem pentru 10 min la cuptorul incins la 180 grade.
Lasam la racit.
Important: Lasati spatii intre inimioare pentru ca la cuptor cresc si se intind.
Stoarcem sucul de rodie si intr-o canita punem trei patru linguri de zahar pudra. Incepem sa trunam cate putin suc amestecand bine. Glazura nu trebuie sa fie foarte lichida. Ungem inimioarele si le bagam la congelator pentru cateva minute. Apoi le scoatem si le tinem la rece. Decoram cu seminte de rodie...yamyyyyyy!