Dulceata de visine

Alegeți vișine întregi, tari, proaspete și fără pete. Spălați-le în două-trei ape, lăsați-le puțin la scurs și apoi scoateți-le sâmburii, având grijă să nu le terciuiți (să-și păstreze forma rotundă, pe cât posibil).

Într-o cratiță mare, folosită numai pentru dulciuri, compoturi și dulcețuri puneți tot atâtea pahare de zahăr, câte pahare de vișine curățate de sâmburi. Lăsați cratița 1-2 ore, scuturând-o ușor, ca să se îmbibe siropul cu zahărul pus, după care puneți-o pe aragaz, la foc mic, având grijă să o agitați din când în când.

După ce zahărul s-a topit, se va forma spuma și o veți culege, întețind puțin focul, dar având mereu grijă să nu se reverse peste marginile cratiței.

Din timp în timp faceți proba bobului: picurați sirop cu o lingură pe o farfurie și dacă se formează bob și nu se împrăștie imediat, înseamnă că dulceața este gata.

Mai lăsați cratița pe foc încă un clocot, după care luați-o și puneți-o la un loc ferit, curat și răcoros, ca să se răcească. Aveți grijă să nu ajungă nici un corp străin în dulceață, ca să nu se zaharisească.

A doua zi, când dulceața s-a răcit complet, puneți-o în borcane curate, cu o lingură curată și uscată. Adăpostiți borcanele în cămară, sau într-un loc aerisit, curat, ferit de căldură excesivă, dar și de îngheț.