Cand vine vorba despre cozonac, imi amintesc de mirosul dulce din cuptor, de bunica si de focul din soba. Cred ca niciodata cozonacul meu nu va avea acel gust, dar ma straduiesc... Mai ales ca bunica mi-a lasat mostenire aceasta "RETETA ROMANEASCA", pe care mi-am notat-o pe cand aveam vre-o 20 de ani.
Din drojdie, o lingura de zahar, un pumn de faina si o 1/2 de lapte se face o maia.
Intre timp, se cerne restul de faina intr-un castron mare si se face o gropita in mijloc, in care vei adauga maiaua. Lasi cca. 10 minute, pana cand aceasta isi dubleaza volumul. Abia apoi incepi sa framanti, adaugand mai intai oul intreg si apoi galbenusul peste care presari un praf de sare (asa m-a invatat bunica...galbenusul ramane galben!). Framanti in continuare adaugand treptat laptele, zaharul, uleiul si coaja rasa de lamaie, pana obtii un aluat elastic (cca 20 de minute) ...sau "pana transpira grinda", dupa cum obisnuia bunica sa spuna. Acoperi cu un prosop alb din bumbac si lasi la dospit ptr cca 30 minute, la caldura.
Bati bine albusul cu zaharul, apoi incorporezi nuca. Daca vrei, poti sa adaugi ce arome iti plac. Eu prefer insa, sa simt mirosul de nuca proaspat macinata.
Intr-o forma de tort cu peretii detasabili asezi hartie de copt si o ungi cu putin unt, pentru un plus de fragezime.
Intinzi aluatul cu sucitorul uns cu putin ulei, in foaie subtire (de un deget). Asezi uniform umplutura si rulezi cu grija. Tai rulada astfel formata in 9 segmente egale si le asezi in tava sub forma de floare, avand grija sa lasi putin spatiu intre ele. Nu te speria, se va umple!
Lasi cozonacul sa mai dospeasca inca 15 minute, timp in care preincalzesti cuptorul. Bati oul si ungi cozonacul cu acesta. Cand cuptorul a ajuns la temperatura dorita ( 170*C), asezi cozonacul pe nivelul din mijloc, pornesti functia " static & ventilatie" si setezi la 70 de minute. Cozonacul s-a copt uniform, fara sa se arda si este delicios.