“Me want cookie!” Monstruleţul albastru şi blănos, nostim şi dependent de biscuiţi, e cunoscut şi îndrăgit în toată lumea. Atât de îndrăgit, încât cofetarii (profesionişti sau amatori) s-au gândit să facă, spre bucuria copiilor, nişte “cookie monsters” dulci. Există zeci de modele de “cookie monster cupcakes” pe internet, unele mai drăgălaşe decât altele. Eu am ales designul care mi-a plăcut cel mai mult şi am folosit compoziţia pe care o utilizez de obicei, pentru brioşe şi pentru cremă. Faceţi cunoştinţă, aşadar, cu regimentul meu de Cookie Monster Cupcakes – brioşe de ciocolată cu aromă de portocală, “îmblănite” cu cremă de unt cu bezea elveţiană :)
Preparare brioşe:
Am pornit cuptorul să se încingă la maximum. Am cernut împreună făina, cacaoa, praful de copt şi bicarbonatul.
Am mixat ouăle cu zahărul spumă, am adăugat laptele, uleiul, coaja de portocală şi am omogenizat. Am amestecat cu ingredientele uscate, rezultând o compoziţie destul de densă, pe care am repartizat-o în hârtiile pentru brioşe aşezate în cupele tăvii (le-am umplut circa 2/3). Am introdus tava în cuptor la foc mediu pentru 25-30 minute, am verificat cu scobitoarea dacă s-au copt în centru, am scos tava din cuptor şi am lăsat să se răcească, timp în care m-am ocupat de cremă.
Preparare cremă:
Albuşurile cu zahărul le-am pus într-un bol şi le-am ţinut pe baie de aburi, amestecând cu un tel în formă de pară (fără să le bat), până când s-a dizolvat zahărul (circa 5 minute). Apoi le-am mixat la viteză medie spre mică (viteza 2-3 la un mixer cu 6 viteze), până când albuşurile s-au transformat înt-o bezea tare şi s-au răcit ajungând la temperatura camerei. Am adăugat, treptat, câte un cub de unt, aşteptând de fiecare dată să fie bine înocorporat înainte de a adăuga următorul cub. După primul cub de unt, bezeaua se va inmuia, pe parcurs va părea că se taie, dar mixând în continuare, cu aceeaşi viteză, şi abia după adăugarea ultimului cub de unt mărind viteza la maximum, crema se va lega frumos şi va deveni o masă catifelată şi omogenă. Am adăugat extractul de vanilie şi colorantul şi am mai mixat rapid, de câteva ori, să se omogenizeze. Am transferat crema într-un bol mai mic şi am lăsat-o deoparte, timp în care am pregătit brioşele pentru asamblare.
Asamblarea şi ornarea
Fiecare brioşă am crestat-o cu un cuţitaş aproape de marginea hârtiei şi am introdus în crestătură un biscuit. Apoi le-am luat din nou la mână şi le-am uns cu cremă în strat subţire, pe toată suprafaţa pe care urma să o “îmblănesc”.
Am pus crema într-un poş la care am ataşat duiul pentru iarbă (este un vârf de ornat cu multe orificii mici) şi am împodobit brioşele cu fire albastre, în rânduri circulare, de la margine spre centru. Pentru ochi, am lipit biluţe foarte mici de fondant negru pe bănuţii din ciocolată albă, presând să se turtească. Am înfipt ochii în cremă şi monstruleţii au fost gata.
Se pot consuma imediat. Se păstrează la rece (frigider). Compoziţia nefiind foarte perisabilă, termenul de păstrare se poate extinde până la câteva zile.
1
Din compoziţia pentru brioşe mi-au ieşit 10 brioşe mari; dacă folosim o tavă care are cupele mai mici, ies mai multe (circa 15 brioşe medii).
2
Pentru pupile se pot folosi şi alte materiale în loc de pastă de zahăr: marker alimentar negru, ciocolată neagră topită aplicată cu pensula, bombonele mici de ciocolată neagră care se lipesc cu ciocolată topită
3
Pentru că nu am experienţă şi nu lucrez foarte repede, am pus în poş cantităţi mici de cremă (cât pentru a orna 2-3 cupcakes), deoarece crema se încălzeşte în mână şi se va înmuia. Nu am folosit acelaşi poş, atunci când am pus din nou cremă, pentru că există riscul să se taie crema.
4
Poşurile se pot refolosi, chiar dacă sunt de unică folosinţă, eu le spăl bine cu detergent de vase, le clătesc şi le las să se usuce, apoi le şterg de urmele de apă cu un prosop de hârtie şi le depozitez într-o cutie cu capac.
5
Poşurile subţiri pot ceda la presiune, apar la locurile de îmbinare fisuri prin care iese conţinutul; în acest caz, punem poşul, aşa cum este, cu totul, în alt poş pe care îl tăiem la capăt în aşa fel încât duiul să fie suficient de liber, pentru a nu ne stânjeni în timpul decorării.