Un aperitiv foarte bun, pentru mesele festive, dar și pentru un mic dejun oarecare. Înainte de revoluție, aperitivele de la mesele festive erau mai mult preparate în casă și mai puțin cumpărate din magazin, nu doar pentru că lumea era mai harnică, ci mai ales pentru că atunci magazinele erau cam goale și ce se găsea uneori, se cumpăra pe cartelă...
Am făcut acest aperitiv așa cum se face la noi în familie și în Moldova, în general. Dacă pârjoalele moldovenești se fac aici de formă ovală, chifteluțele de formă rotundă (astea se fac la fel și în alte țări, după cum am constatat!) chifteluțele în sos de maioneză le facem mici, ca niște biluțe, atât cât să poată fi luate în furculiță, fără a fi tăiate în farfurie.
Am folosit, așa, ca de obicei, ceapă roșie crudă, pentru că nu este iute, pentru gustul ei și pentru senzația plăcută la mestecare. Iar în privința sosului, am adus o îmbunătățire, după ce am văzut o rețetă de-a lui Merișor: am adăugat iaurt, pentru ca sosul să fie mai puțin onctuos și puțin acrișor. Pe vremuri, eu făceam aceste chifteluțe doar cu maioneză și ceapă, dar cred că așa cum le-am făcut acum sunt mai bune. Mulțumesc, Merișor, pentru sugestia găsită în rețeta ta!
Din ingredientele de mai jos am făcut 18 chifteluțe obișnuite (pe care le-am servit cu pireu de cartofi și acrituri) și 36 de chifteluțe-biluțe, pe care le-am făcut cu sos de maioneză. Estimez că aproximativ 1/4 din cantitatea de amestec de carne a fost pentru aceste chifteluțe-biluțe.
Carnea curățată, spălată și scursă bine de apă se amestecă cu usturoiul și cartoful (după ce au fost dați pe răzătoarea fină) și cu felia de pâine, înmuiată în lapte și stoarsă.
Ceapa se curăță, se spală, se taie fin și se călește în ulei suficient, la foc mic, ca să nu se ardă. Apoi se scurge de uleiul în care s-a călit și se pune în amestecul de carne, la care se adaugă: oul, bicarbonatul, sarea, piperul, cimbrul, oregano și la urmă, făina albă. Se amestecă, se încorporează toate aceste ingrediente și când compoziția este omogenă se fac biluțe mici de carne, se tăvălesc prin făină și se prăjesc la foc mic, în tigaia cu ulei suficient, incins în prealabil.
Chifteluțele se scot cu paleta într-un vas în care s-a pus hârtie absorbantă, pentru a scăpa de excesul de ulei. Se lasă chifteluțele la răcit și se prepară, între timp, maioneza.
Se prepară o maioneză bine legată dintr-un gălbenuș de ou, pasat bine și amestecat cu o linguriță de muștar clasic și cu un gălbenuș crud. Se adaugă uleiul, puțin câte puțin și se mixează, până ce maioneza este bine legată, iar la urmă se adaugă zeamă de lămâie, după gust.
Sosul de maioneză se prepară adăugând 3 linguri de iaurt gras și omogenizând bine.
Ceapa roșie se curăță, se spală, se taie în forma dorită și se adaugă în sosul de maioneză.
Chifteluțele răcite se adaugă și ele în sos, se dă preparatul la frigider pentru cel puțin o jumătate de oră și apoi se servește rece, eventual cu pâine prăjită și roșii.
1
Nu prăjiți tare ceapa, ca să nu devină amară. Căliți-o doar puțin, cât să devină transparentă, ca să aibă un gust dulce.
2
Înainte de a fi pusă în carnea tocată, ceapa trebuie să fie bine scursă de uleiul în care s-a prăjit.
3
Atât ceapa, cât și chifteluțele trebuie prăjite în ulei suficient, încins în prealabil, ca să nu se ardă.
4
Dacă se vor prăji la foc mic, în ulei suficient și încins în prealabil, chifteluțele vor avea o culoare frumoasă și vor fi foarte gustoase.
5
Nu prăjiți chifteluțele mai mult decât este cazul, ca să nu se închidă la culoare, să se usuce și să devină amare.
6
Iaurtul pentru sos trebuie să fie gras, consistent și nu apos.