Creaţia pentru care am pregătit acest aluat o voi posta mai încolo, cert e că mă lovi plictiseala doricioasă de ceva nici dulce, nici sărat, nici cremos, nici necremos, nici cu dar nici fără fructe. Aşadar trebuia să fie o prajitură, dar să fie şi sărată etc.
Aluatul mi l-au inspirat francezii, cei dragi mie, cei indurerati azi...Cel pe care îl făceam eu de obicei e mult prea dulce, prea rigid la copt şi prea doritor de umeziciuni ale cremelor pe care i le ataşaţi. E bun însă într-o combinaţie anume, pe care o voi împărtăşi cu voi la un moment dat. Revenind. Aveam nevoie de un aluat rapid, ieftin, bun şi foarte plăcut la lucrat cu el. Francezii mi-au dat idei, eu le-am îmbunătăţit, combinat între ele, reinventat până am obţinut un aluat numai potrivit pentru tot ce înseamnă coptură de tartă fie dulce, fie sărată şi care nu ţi se va îmuia sub compoziţie cum au obiceiul aluaturile fragede. (http://klausburger.blogspot.de/)
1. Amestecă făina cu sarea sau cu zahărul şi cu praful de copt;
2. adaugă untul moale şi amestecă (eu am folosit un robot de bucătărie care a amestecat ingredientele);
3. adaugă apa şi ai grijă doar nu-l faci ca pe-un văduv fără speranţă, adică prea moale.
4. aşează în tava unsă şi tapetată cu făină, dacă e o formă de tartă cu adâncituri pe margini, sau pe hîrtie de copt dacă e alt tip de preparat. Înţeapă-l cu furculiţa şi coace-l până devine uşor auriu la 170 de grade C, sau cu focul redus la jumătate după ce ai introdus aluatul în cuptor. După ce s-a copt, pune umplutura pe el şi trimite-l din nou la cuptor.