A mai trecut un an …
Desi am nevoie sa imi aminteasca nevasta cand este ziua mea si multe altele , sunt genul de om care isi face un plan la inceputul unui nou an si , la sfarsit , fac un bilant .
A fost un an bun , imi spun , in care ne-am cumparat o multime de produse electronice si electrocasnice, lucruri pe care ni le dorim cu ardoare si de care uneori uitam a doua zi dupa ce le avem in casa . Am facut doua concedii insumand 27 zile , in care nu ne-am pus problema banilor . Ce an bun a fost ! De ce oare sunt nemultumit ? Florina ma sustine : " - da , un an bun , dar greu ...a murit tata , tie ti-a murit un unchi "... Parca oamenii astia , imi spun eu , au murit candva , tare demult . Oare cate luni au trecut ? Stiu cand a murit Caesar , stiu si cand a murit Gadafi si nu stiu data mortii unor oameni pe care i-am iubit si care m-au sprijinit neconditionat de-a lungul vietii . Nu s-a dat la stiri , nu s-a scris in presa si nici pe internet nu i-am gasit .
In ultima zi a anului am mers la spital , unde este tata internat si mi-am dat seama ca Fetestenii mei cei falosi (radeam de fudulia lor vestimentara ,cu parfum discret de transpiratie si nu numai , neconforma cu statutul financiar, social sau moral ) au saracit , sunt din ce in ce mai rufosi , e drept , o parte din fudulie le-a ramas ... ca doar sunt prima generatie de incaltati si cine mai e ca ei ?... Si mi s-a facut mila ... Mi-am dat seama ca sunt strain de locuri si de oameni .
Rareori imi destainui problemele pentru ca , de regula , ascultatorii nu te ajuta cu un sfat , ci duc vorba mai departe , catre sursa problemelor si oamenii aia , saracii , se vad nevoiti sa imi dea mai multe motive de nemultumire . Asa-i romanul , ca o curva prost crescuta , care se vrea fata mare si cu aere de domnisoara de salon .
Am acceptat sa scriu pe acest site , ca o necesara refulare terapeutica a prea plinului furiei mele , cu convingerea ca ma vor citi cinci gospodine si doi gurmanzi , oameni pe care nu-i cunosc si pe care nu-i voi cunoaste niciodata , pentru ca eu nici macar nu am cont pe bucataras.ro. Ca multi dintre oamenii sensibili , sunt empatic si mi-am dat seama ca mai sunt destui care intra pe internet si pentru altceva decat porno.ro . Na , ca s-au suparat taranoii pe mine ! De ce oare ?... nume n-am dat , nu pot fi acuzat de rasism social pentru ca nevasta-mea , in familia ei , face parte din prima generatie nascuta in spital , deci sa se fi simtit cu musca pe caciula ? - Pai s-o dea jos si sa faca macar la fara frecventa un curs de bune maniere , caci cei sapte ani de-acasa - am citit in "Codul bunelor maniere , astazi" - nu mai pot fi recuperati si este o greseala sa atragi atentia unui asemenea personaj , pentru ca nu numai ca nu se va schimba ,dar va reactiona si intr-un mod grobian , conform cu educatia pe care o are ...
Sunt intr-un salon curat din noul spital al orasului , dar unde nu vad nicio urma de aparatura moderna . Medicii , putini la numar ,( cati vor mai ramane in targul asta , satui sa se lupte cu un sistem ticalos , care-i condamna la frustrari profesionale si i-a transformat in niste lautari carora li se lipesc banii pe frunte ?) sunt sufletisti , dedicati profesiei , dar tatal meu are multe complicatii si ma tem ca acestia nu vor putea , practic, decat sa-i tina lumanarea .
Ma deconectez de la gandurile legate de viata mea si vad un mosulet care se duce agale catre chiuveta din camera . Este tatal meu care , nu cu multa vreme in urma , avea un fizic mai impunator decat al meu .
Plec noaptea si vin tot pe intuneric. Avem tipare mentale diferite , el nu este educat pentru dialog , asa ca , desi locuim in aceeasi curte , ne vedem rar . Cand a ajuns tata un mosulet cu o halena specifica nefriticilor (are mari probleme cu rinichii si multe altele ) ? Eu pe ce lume traiesc ? Am observat pe drum ca mama , care era un spiridus , de-abia merge si cand am ajuns la spital i-a curs sange din nas . Cand a murit bunica din partea mamei , cea care m-a crescut pana la cinci ani , am realizat ca in ultimi zece ani ai vietii ei , eu am fost un trecator grabit prin viata celei care mi-a indrumat primii pasi , pana si cainele curtii m-a latrat si a refuzat sa se lase mangaiat . Trebuia sa imi fac un rost in viata , urmam , simultan , cursurile unei facultati de drept si , convins fiind ca in lumea plicului plasat strategic eu am putine sanse , eram si elev al unei scoli de maistri . In paralel , eram si arbitru de fotbal . Noaptea , de multe ori eram de serviciu ( nu transpiram in exces , insa rareori atipeam , dintr-o constiinta prosteasca , inoculata in A.D.N. de cele trei generatii anterioare care lucrasera in aceeasi institutie . Si era epoca lui "dorm in cur ca-n plapuma " , obicei introdus de cei care a doua zi aveau porumb de prasit , de muls vaca si alte activitati cu un pronuntat specific orasenesc .
Ma uit la el , il ascult si , brusc , gandurile imi fug la o colega , care , cand m-a auzit cum descriam , la telefon , problemele sale de sanatate , a zambit satisfacuta ! Pare greu de crezut , dar mi s-a facut mila de ea (ura distruge nu numai psihicul ci si fizicul omului si ea este o papusa ) si m-am gandit ca oi fi gresit eu fata de colegii carora am refuzat sa le fiu sef (explicand si de ce ) dar isi fac mai mult rau singuri decat cred ei ca le-am facut eu , printr-o caracterizare obiectiva a felului lor de a fi . In urechi mi-au rasunat sicanele unor tineri de la o firma unde nu am vrut sa lucrez , pentru ca nu am vrut sa schimb un sistem de stat , in care angajarile se fac pe pile si spagi , cu un sistem privat , unde patronul este atentionat de factori de decizie “ - ce vrei ba , sa castigi numai tu ? Am si eu un nepot , o nepoata ... Eu pun stampila unde vrei tu si nu iti fac probleme !!! ...” Ca unii se tem pentru locul lor de munca pot sa inteleg , dar cand altii cred ca din cauza mea nu au succes la femei , cand ma uit in oglinda , dupa 43 de ani rulati pe drumuri drepte , fara ocolisuri izbavitoare , izbucnesc in ras . -Epigonilor ! , am avut si eu , candva , mult inaintea erei voastre , pe vremea cand E-uri nu erau si nici Viagra , un oarecare succes la femei , dar de aici la a vedea in mine cauza singuratatii voastre , e cale lunga ...Voi nu vedeti ca s-a umplut lumea de lesbiene , de plimbatoare de catei de rasa , de singuratice triste si putin sonate ? Masculi feroci ce sunteti … barbati adevarati care , daca ati naufragia cu niste femei pe o insula parasita , ati avea surpriza sa vedeti cum femeile izolate cu voi se transforma fie in maici credincioase , fie in amatoare ale sexului lesbian !...
Imi plimb privirea prin salonul in care este doar tata (ceilalti au plecat pe semnatura , dornici de a petrece revelionul acasa , cu perfuzia in mina !?) Pereti goi , fara tablouri si nu vrea nici macar un aparat de radio , el , cel care tipa la mine daca vorbeam in timpul stirilor ! Cata lipsa de vlaga , cata lipsa de speranta trebuie sa fie intr-un om care , cand lucra , inchiria un autocar si pleca dupa Craciun pana pe 6 ianuarie intr-un concediu , in care petrecerile se tineau lant, impreuna cu mai multi prieteni .
Pana maine poate muri si daca ma intrebati ce a facut in ultimii zece ani din viata , nu stiu multe sa va spun … Nu am multe de spus despre ultimii ani din viata unchiului sau a tatalui Florinei (socrul meu ). Ce fel de om am fost eu ? SUNT EU, OARE , OM ? In sangele nostru vibreaza toate faptele stramosilor si eu nu stiu ce fac , cum se mai simt contemporanii mei , cu unii , la modul declarativ , sunt inrudit . Am avut intotdeauna un plan prin care imi propuneam fel de fel de tinte . Niciodata nu mi-am propus sa am un program de vizitare a rudelor si a prietenilor !
Sunt un lup singuratic .Am ras in sinea mea , fara a comenta , cand prietenii , uluiti de lipsa mea de glagorie la un pahar de vorba , prilej pentru multi de impaunare , fie isi inchipuiau ca nu am vazut niciodata un sutien , fie ca aveam acasa un sertar plin cu fel de fel de obiecte frumos mirositoare !
Dar viata este mai mult decat o amintire frumos mirositoare ! Oare eu stiu cu adevarat ce este viata ?
QUO VADIS , HOMO ?
P.S. La Multi Ani, bucatarasi!