Nu exista zi in care sa nu avem parte la TV, cu lux de amanunte , de cel putin o stire macabra si nu sunt suficient de naiv sa cred ca este vorba doar de goana dupa rating. Nu stiu care a fost ucis, nu mai stiu care amarat s-a sinucis… si uneori punem respectivele gesturi pe seama saraciei .
Dar cand auzi ca oameni realizati profesional, carora parea sa nu le lipseasca nimic, recurg la astfel de gesturi, ramai, cel putin o clipa, blocat. Care sa fie cauzele acestei fragilitati psihice pe care n-o gasim in istoria poporului nostru si deci n-o avem in A.D.N.?
Imi place sa citesc memoriile celor care au trecut prin situatii extraordinare , pentru ca se spune ca un om experimentat invata din propriile greseli, dar un om destept invata din greselile altora. Ce am observat eu ? In situatiile grele , primii care cedeaza sunt ateii , apoi intelectualii si rareori se intampla lucrul acesta in cazul taranilor . In inchisorile comuniste (si nu numai) au murit , fara sa tradeze sau sa faca rau cuiva , multi tarani anonimi , uneori aproape analfabeti .
Sa inteleg ca este adevarata vorba din popor “ cartea prea multa te strica la cap “ ? Nu , sigur nu este asta raspunsul !
Ateii cedeaza cel mai usor pentru ca nu au un sistem de valori si o morala bine fundamentata. Orice este permis pentru a trai. Cum dispare recompensa imediata , ajung in streang. Pentru ei, viata merita traita doar daca primesc mereu bomboane dulci ! Intelectualii sunt in situatia animalelor ultraspecializate , de nisa , care nu pot supravietui decat in conditii identice cu cele in care s-au format . Un biet ursulet Koala va pieri daca dispare Eucaliptul . Asa si cu intelectualii si vina este a societatii si a familiilor in care s-au format .
Un taran adevarat are, din primii ani de viata, obisnuinta de a presta o munca indarjita si nicio activitate nu i se pare rusinoasa. Capata abilitati si devine constient ca, orice i s-ar intampla, el nu poate muri de foame. De cele mai multe ori un profesor nu poate fi decat profesor, iar un pianist, in orice alt mediu , arata ca un gandac rasturnat pe spate. In numele reusitei cu orice pret intr-un anumit domeniu, isi dezvolta numai anumite abilitati si incep sa arate, de fapt, precum handicapatii care au un cap prea mare sau mai stiu eu ce alta diformitate...
Despre taranoi nu vreau sa mai vorbesc pentru ca stiu ca nu pot intelege ce spun si doar se vor simti jigniti, iar despre adevarata clasa muncitoare nu am suficiente date …
Bun - imi zic, asa este , asa a fost dintotdeauna, dar de ce nu se sinucideau inainte , la fel de des, oameni de valoare precum Madalina Manole , Roxana Briban , Malina Olinescu ... sa nu-i uitam nici pe Dan Claudiu Vornicelu si Sorin Danilescu ?
Avem o neintrerupta traditie de a ne bate joc de valorile noastre, deci nu asta este cauza! Traim intr-o societate in care conteaza numai reusita sociala prin orice mijoace si perdantii se simt frustrati, devalorizati si lipsiti de unicul motiv pentru a trai. Luam decizii care ne omoara sufletele si urmam teluri impuse de false ratiuni sau de ratiunea altora. La acest motiv se adauga o alterare o fondului genetic al poporului nostru datorata si alimentatiei necorespunzatoare ( nu ma refer la subnutritie ci la alimentele umflate de chimicale, care ne distrug capacitatea de aparare in fata atacurilor de orice fel , fie ca sunt virusi , fie ca este viata de vina ).
Am tinut post , fara insa a fi ad literam cu preceptele bisericesti si am realizat ce schimbari profunde au loc in organismul meu. Eu spuneam ca pot tine post doar intre doua mese. Sunt gurmand si pofticios. Exasperat de unele (inca mici) probleme de sanatate, am luat o hotarare pe care nu credeam ca o sa o pot respecta.
Postul nu face minuni dar pregateste aparitia lor !
O parte din sufletul omului se conjuga cu verbul a avea, iar cealalta parte cu verbul a fi. Important este ca cele doua parti sa fie in echilibru. Daca partea materiala este mai importanta, suferim de orbire spirituala. Trebuie sa ne ascultam sufletul si sa luam decizii in conformitate cu adevaratele noastre nevoi. Altfel, la un moment dat, balustrada balconului nu ni se va mai parea asa greu de escaladat.
Hegel spunea ( citez din memorie ) :" să defineşti înseamnă să negi, cel puţin parţial. O existenta fericita este aceea in care nu exista boli grave, nu exista probleme de constiinta de neimpacat, in care omul face o meserie care ii place si care nu traieste printre semeni incompatibili lui ." Ca mai toti filosofii, Hegel a aratat care este problema, dar nu si cum se rezolva. Negatiile lui ne arata ce nu este o existenta nefericita dar nu ne spun cum trebuie sa ne traim viata.
Noi trebuie sa invatam ca fericirea este o stare excepţională, deosebită de mulţumire sau de linişte. Apariţia ei este meteorică si un om nu-şi poate planifica fericirea, el îşi poate asigura o existenţă echilibrată, luptand pentru acest echilibru. Multe drame pornesc din nemultumirea oamenilor de a trăi fără fericire, deoarece acestia o considera ca pe un element din afara lor, ca pe o recompensa din partea cuiva.
Fericirea este in fiecare dintre noi si nu ne-o poate da nimeni! Este drept ca fericirea ne poate fi luata foarte usor...
Cititi "Napasta" sau, daca aveti ocazia, duceti-va la teatru : "- Cum e la ocna , Ioane ? -Bogdaproste ... e bine !" In doua vorbe se ascunde o filosofie care ne-a mentinut in viata sanatosi la trup si minte .
Eu va doresc un an nou bogat in impliniri si sa aveti parte, cat mai des, de fericire !
LA MULTI ANI !
P.S. Va multumesc pentru ca m-ati citit constant si pentru ca nu m-ati criticat decat in gand ! Am observat ca eram in postul Craciunului si ca ati tinut cont de acest lucru . :)
