Frumos titlul , nu?
Cui nu-i convine să aibă parte de ceva bun şi ieftin totodată când în lumea asta pe unde mergi numai de bani se vorbeşte, de bani şi de lipsa lor mai precis. Dar la mine altu-i baiul în postare, chiar dacă pe undeva, în cantitate neglijabilă, fac referire şi la partea financiară. Ca atare doresc să vă spun că mi-am făcut o mică surpriză (că uneori ne mai surprindem şi pe noi înşine) şi pe neaşteptate am hotărât o excursie prin ţară. E drept, îmi doream asta de vreo trei ani, dar mereu socoteala de acasă cu cea din târg nu dădea bine deloc. Aşa că într-o dimineaţă la ora patru am dat deşteptarea şi am plecat zicând Dumnezeu cu mila.
La început bun, apoi şi ieftin. În mare viteză pe autostradă am traversat Argeşul şi la ora 7 dimineaţa deja eram la Cozia unde Liturghia era începută şi biserica plină. Oltul molcom trecea prin spatele mănăstirii după ce un pic mai sus trecuse de Turnu. Întins, întins am lăsat Vâlcea în spate şi am dat piept cu Sibiul. Drumul impecabil, timpul superb peisajele deja schimbate faţă de Muntenia din care am plecat. Casele cu acoperişuri de ţiglă şi specificul zonei m-au delectat în timpul mersului. Plus bisericile turn presărate prin fiecare localitate prin care am trecut. Iov spunea nu vede, oare, Dumnezeu căile mele şi nu numără El toţi paşii mei? Ba bine că da, zic şi eu. Am trecut prin Sebeş am lăsat Alba Iulia în dreapta şi apoi din Orăştie spre ţara Haţegului până la Prislop, unde se odihneşte părintele Arsenie Boca. Petroşaniul mi s-a părut prăfuit, nici nu ar avea cum să fie altfel. Numai că defileul Jiului m-a readus gândurile limpezi iar la Lainici am văzut o mănăstire foarte frumoasă. Ciorba de burtă (de gustibus et coloribus……) de la intrarea în Târgu Jiu a fost şi ea binevenită după alergătura nebună prin serpentinele Jiului. La Polovragi se lucra şi doar altarul de vară şi bolniţa erau de vizitat, dar am văzut ctitoria brâncovenească de la Hurezi (Horezu) plină de pelerini şi de istorie.
Zice psalmistul îndreaptă picioarele mele în cărările Tale, ca să nu şovăie paşii mei. Evident că nu doar mănăstirile au fost vizate (oricum nu le-am trecut pe toate în postare) în scurta mea excursie, scurtă de vreo 800 de km. Am văzut drumuri bune, case memoriale, autostrada la care se lucrează, câmpuri roditoare, munţi îmbătrâniţi în frumuseţi ancestrale, câmpuri triste în nelucrarea lor dar şi-n seceta prăfuită a verii, case vechi şi bine îngrijite, mastodonţi diformi ce poartă nume de vile stricând frumuseţea zonelor prin apariţia lor hidoasă, râuri şi pâraie ce trec ce-şi trec liniştite valurile prin pământul acestei ţări ducând cu ele istoria locurilor udate spre marea cea mare.
N-am dat detalii despre nici o locaţie pentru că-s bloguri de specialitate pentru aşa ceva. N-am dat detalii pentru că poate la un moment dat fiecare îşi va dori să viziteze aceste locuri (unii poate au fost de câteva ori până acum). N-am vrut decât să vă spun că titlul postării mele este unul practic şi adevărat. Excursia a fost ieftină pentru că având câteva sandvişuri în traistă şi câte o cafea pe la vreo benzinărie n-am mai avut de cheltuit decât pe benzină (merită când eşti cel puţin 3 inşi în maşină) şi pe cărţile cumpărate prin diversele locaţii vizitate.
Dacă v-am spus despre partea ieftină a excursiei trebuie să vă spun că partea bună a fost liniştea sufletească, limpezirea gândurilor, bucuria de a vedea locuri minunate şi mulţumirea că am reuşit să mă rup de ritmul complicat al vieţii pentru a face minţii şi sufletului un pic de parte într-o lume mult prea materială.
