Istoria zaharului
Ajungem sa vorbim de zahar abia dupa ce parcurgem cativa pasi prin istoria acestui produs alimentar. De fapt, istoria zhaharului este in stransa legatura cu sclavia, colonizarea si comertul international. Inainte de zahar, a existat trestia- de- zahar. Ei bine, testia-de-zahar exista cu mult inaintea erei noastre, in Pacific, apoi a fost adusa si in China. Din China a ajuns in India, unde trestia-de-zahar era la moda spre a fi cultivata pentru indulcirea sucurilor, a painii etc.
Responsabil pentru rafinarea zaharului si promovarea acestuia, a fost Imperiul Persan. Se credea ca zaharul este un bun aliment impotriva ciumei si a epidemiilor. Logic, nimic mai fals.Apoi, mergand dupa firul istoriei, Persia a pierdut in fata invaziilor, rezultand in stramutarea centrului afacerilor cu zahar in Mecca. Occidentul ajungea sa cunoasca si el zaharul prin intermediul Cruciadelor, sultanul era pasionat de zahar, caci il folosea pentru a scoate venituri frumusele. Apoi, in Spania ajunge trestia-de-zahar, dra, din cauza cuceririlor arabe.
Pana in secolul al XVIII zaharul cunoaste o ascensiune, se credea ca este bun medicament, iar spiterii il foloseau. Apoi, in secolul al XVI incepe sa se discute mai degraba despre calitatile zaharului, cum poate imbogati mancarea. Englezii erau mai amatori de zahar, il foloseau in sosuri. Si, pentru ca era destul de scump, zaharul devine un lux, un semn al diferentei intre clasele sociale: saracii si bogatii.
Din pacate, odata cu finele secolul al XVI si inceputul secolului al XVII, zaharul incepe sa fie subiectul multor dispute. Se spune despre acesta ca era un medicament rau, responsabil pentru ciuam din Londra anului 1666, apoi medicii au dat verdictul ca zaharul a adus bolea numita diabet.
In tot acest timp comercializarea zaharului si a testiei merg inainte. Zaharul ramane totusi un produs de lux, doar cei bogati puteau sa-l achizitioneze. Insa, rolul zaharului are sa se schimbe dupa Revolutia Franceza, cand Napolen intra in scena. Acesta figura remancanta in politica Frantei, era pasionata de zahar, dulciuri, de aceea el ajuta mult la comercializarea, promovarea zaharului. Din pacate, apare o criza in Franta, instaurata tocmai de neintelegerile cu englezii, astfel zaharul ajunge sa lipseasca din tara lui Napolen, totusi se stia ca exista o substanta, care extrasa dintr-o leguma, ca sfecla, are gustul zaharului, acest lucru avea sa-l descopere in 1812 Benjamin Dellesert, care joaca un rol important in comercializarea zaharului.
Apoi, in 1863 Claude Bernand ajunge la concluzia ca, zaharul, de fapt, glucoza, este ”combustibil” pentru muschi. In 1897 se crede ca acesta este ideal pentru sportivi.
Lucrurile incep sa ia amploare in secolul XX, Franta vede in zahar alimentul raspunzator pentru cefalee, specialistii il considera deja n drog, ca da dependenta, Claude Bernand se inselase amarnic, Germania il vede ca pe un aliment nociv, SUA vede in zhaar alimentul raspunzator pentru probleme gastrointestinale la copii.
In secolul XX deja se stia despre pericolul care statea in zahar, raspunzator pentru multe rele. Multe publicatii tratau la ora aceea pericolul numit: zahar. Si, daca la inceput consumul era zero, in doua secole s-a ajuns la un consum de 50 de ori mai mare in Franta si de 100 mai mare in America.
Din pacate, valoaea nutritiva absenta, cresterea glicemiei si a insulinei, consumul in exces pus in balanta cu diabetul obezitatea si bolilele cardiovasculare sunt prezente in societatile care s-au bucurat din abun denta de acest ”condiment (cum se spunea in Anglia), ajungandu-se la oameni care acum, in sceolul XXI, sunt bolnavi. De ce? Sunt urmasii unor oameni bolnavi si victime ale unor alimente nocive, printre care si zaharul.
Acum, zaharul se ascunde atat in medicamente, cat sin in alimente. In 1977 zaharul folosit in farmaceutica si alimentatie era de 58%, iar in 1998 el a crescut la 70%. Sincer, mi-e frica de cum stau cifrele in ziua de azi.
Daca in farmaceutica se foloseste pentru ca oamenii sa nu resimta gustul amar, acru al unor medicamente, in alimente se foloseste pentru:conservare, pentru a ascunde gustul acru si amar. Astfel, zaharul atrage zahar dupa sine, o cana cu suc cola va va face sa mai cereti una si inca una si tot asa. Da dependenta, asta spune si dr. Carton.
De tineti la sanatatea voastra, consumati zahar brun, putin doar, stati departe de cola si bauturi asemanatoare, cititi etichetele si nu va lasati prada unor strategiid e marketing menite sa ne imbolnaveasca.
La buna vedere!