Originea cuvântului e controversată. Pentru unii provine din choco ” (zgomot) şi ” alte ” : apă, derivând din cuvintele aztece ” tchoco ” şi ” lattle ” semnificând zgomotul făcut de cel care amestecă băutura în vas.
După alţii, derivă din cuvintele azteco-mexicane:
Cacahualt : cacao
Cacahuaquahuilt : arborele-de-cacao
Cacahuazinlte : păstaie
În ce priveşte cuvântul “ciocolată”, ar avea origine maya din : “xocoatl”.
Cuvântul latin primitiv era ” amygdala pecunaria “, adică “migdale monetare”, ceea ce arată că aceste boabe au fost monedă de plată.
Originar din pădurile tropicale ale Americii Centrale, arborele-de-cacao era cultivat de maiaşi şi azteci, care apreciau această plantă şi preparau o băutură pregătită din boabele de cacao numită "chocolatl"(apă amară). Era pregătită din boabele de cacao(cacahuat), prăjite si zdrobite de pietre fierbinţi. Pasta obţinută era încălzită şi amestecată cu apă, vanilie, scorţişoară şi piper etc. Aceasta era considerată o băutură fortifiantă, hrănitoare şi afrodisiacă.
Maiaşii şi aztecii utilizau cacaua ca monedă de schimb. Plata impozitelor şi, mai ales, cumpărarea de sclavi, se efectuau în boabe de cacao.
Cristofor Columb a fost primul european care a descoperit cacaua în iulie 1502 pe insula Guanaja(actual Honduras, dar nu a dat nicio importanţă acestor "migdale".
În 1519, Hernan Cortes debarcă în Mexic şi cucereşte ţara. Împăratul Montezuma îi oferă o băutură preparată cu cacao. Cortes o aprecie şi scrise: când o bei poţi călători toată ziua fără să oboseşti, fără să ai nevoie de altă hrană. În 1524, Hernan Cortes expedie lui Carol Quintul o încărcătură de boabe de cacao. Împăratul Spaniei şi curtea sa se delectară cu această băutură căreia îi adăugară miere. Monopolul pe cacao a fost rezervat spaniolilor în această epocă. Cacaua a apătut în Italia în 1594 datorită lui Francesco Carletti. Din Neapole, un savant din Nurenberg pe nume Johann Volckammer a dus în 1641 cacaua în Germania.
Franţa a descoperit-o în 1615 la căsătoria lui Anne de Austria, fiica lui Filip al III-lea al Spaniei, cu Ludovic al XIII-lea. Noua regină îi învăţă pe cei de la curtea Franţei cu gustul ei pentru ciocolată, precum şi pe clerici. Se spune că primii specialişti în ciocolată ar fi fost călugării. Clrerul avea un gust rafinat şi se pricepea mai bine la preparatele culinare decât militarii.
La 28 mai 1659, Ludovic al XIV-lea acordă prin scrisoare-patent(brevet) pentru 29 de ani lui David Chaillou, un ofiţer al reginei, din Toulouse:"privilegiul exclusiv de a face, de a vinde şi a debita o anumită compoziţie care se numeşte ciocolată".
David Chaillou avea un butic la Paris. În acea epocă ciocolata era cunoscută şi apreciată de de curtea regală şi de medici.
În 1657, îşi făcu intrarea şi în Anglia, iar din 1660 englezii cultivau în colonia lor din Jamaica arborele-de-cacao.
În acelaşi timp, olandezii, buni navigatori, îşi dădura repede seama de importanţa boabelor de cacao şi asigurară transportul lor din America în Europa.
Monopolul lui David Chaillou luă sfârşit în 1693. Ciocolata a fost atunci fabricată de un număr apoticari şi de vânzători de mirodenii. Tehnica de preparare era primitivă, foarte apropiata de cea a mexicanilor. Muncitorul lucra în genunchi şi zdrobea cu mâna folosind un cilindru pe o piatră încălzită. În 1732, Dubuisson aduce o primă îmbunătăţire inventând o masă orizontală încălzită în faţa căreia muncitorul putea lucra în picioare. Fabricarea se amelioreaza datorita unui oarecare Duret care inventeaza o maşina hidraulică pentru zdrobirea boabelor şi transformarea în pudră.
