Azi o iau înaintea tuturor şi postez un fel de protest faţă de toţi cei care încurcă marfa cu ambalajul. De ceva vreme, de câţiva ani suntem violaţi cu iubirea. E o exprimare destul de dură la adresa iubirii, dar nu la iubirea curată mă refer, la aceea pe care ne-o descoperă Scriptura ori literatura de calitate, ci la iubirea profană, la erosul ce încearcă să pătrundă în aureola sfinţilor pentru a le schimba statutul în cupidoni cu săgeţi care de multe ori nu nimeresc inima, ci ochii celor de lângă noi, orbindu-i cu dulceaţa veninoasă a plăcerii de-o clipă. Aşa se face că vrem nu vrem vine Valentine's day, ziua îndrăgostiţilor, că dragostea se pare are o zi anume şi apoi dispare. Asta mi se pare ciudat, fiindcă eu cred că dragostea nu este frenezia unei zile stabilite de oameni, nu este momentul în care toţi la comandă trebuie să iubească. Şi dacă sfântul Valentin, sărbătorit de catolici pe 14 februarie este târât în această joacă eu protestez 8chiar de-s ortodox), dorind ca în aceste zile să nu primesc nici un mail sau alte mesaje cu inimi roşii săgetate, cu buburuze şi căpşuni, cu ursuleţi şi frişcă. Bleahh! Asta nu e iubire. Această dragoste la comandă se manifestă prin expresii de genul „îl iubesc, pupai-aş portofelul lui” ori „de ziua îndrăgostiţilor îmi doresc o excursie în Cucubau, tărâmul celor care se iubesc”.
Apoi mai vin cei care au ideea căsătorie de probă, de o zi, de Valentine's day, că de, căsătoria e ceva care se găseşte pe toate drumurile, e un fel de tonomat pentru cafea din care se servesc doritorii cu mai mult sau mai puţin zahăr. Şi dacă am ajuns la partea cu zahărul, care atinge pancreasul, cel ce e mai jos de inimă, vreau să vă mărturisesc că deşi nu am gustat şi nici nu vreau vreodată să gust acele articole de vestimentaţie create din ciocolată şi frişcă ce se topesc de dragoste sub privirile partenerului, tot am un gust amar, indiferent de cât zahăr au în ele. Dragostea dintre parteneri, uniţi printr-o căsătorie curată, se demonstrează, se certifică după ce ai zece, douăzeci, cinzeci de ani de vieţuire cu bune şi rele. Că acolo unde nu merge, se desface elegant contractul. Şi e mai bine aşa decât să trăieşti în minciună.
Să nu vă înşelaţi citind această postare şi să credeţi că nu ştiu ce e dragostea, că nu ştiu cum se manifestă şi că nu ştiu să apreciez sentimentele celor din jur. Ba da. Şi taman pentru ca ştiu, scriu aceste rânduri. Ce treabă are sfântul Valentin cu obiectele de pluş ori cu defilarea prin faţa camerelor de filmare de ziua îndrăgostiţilor nu ştiu. Eu ştiu că Dumnezeu este iubire, că aşa ne spune Scriptura şi mai ştiu că apostolul Pavel zice aşa: „Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.” I Corinteni cap.13 Nici urmă de ciocolată, frişcă, inimioare şi baloane.
De aceea v-am spus că dragostea este violată. De aceea vă spun că se încearcă încrucişarea violentă a eroticului cu cinstea şi cu adorarea. Nu se poate să fii obligat să iubeşti la comandă într-o zi, în toate felurile, iar de a doua zi să îţi vezi de treabă ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Un amic l-a întrebat pe altul ce i-a luat iubitei de ziua îndrăgostiţilor. Răspunsul a fost sec: „i-am luat salariul”. Nu trebuie să iei ceva special pentru aţi arăta dragostea, ci prin trăirea cotidiană să te oferi celuilalt toată viaţa demonstrându-i că este jumătatea ta fără de care nu poţi trăi ca un întreg. Acolo unde nu este dragoste adevărată poţi aduce toţi căpşunii din lume cu un metru de frişcă peste ei, iar acolo este dragoste adevărată trăieşti şi cu mămăligă rece cu ceapă şi bânză.
Sincer, eu vă iubesc şi apreciez din suflet pe toţi cei care citiţi postările mele, chiar dacă unii poate nu sunteţi de acord cu cele scrise de mine. Asta fiindcă ştiu că dragostea adevărată le rabdă toate.