E timpul rosiilor, asa-i? So... daca e timpul lor si tot am vorbit cu ceva timp in urma despre rosii si calitatile lor miraculoase, am pregatit ceva buuun-buunnn pentru retete din bucataria albinutzei :)) Na... si am luat eu niste rosii, si le-am copt, pardon uscat in cuptor... cu soarele mai greu si nu risc :P Asa pe o caldura infernala am dat foc aragazului meu vechi si antic, super obisnuit (sa ma milogesc pentru un coptor electric? :D ), creand o senzatie mai tare ca-ntr-o bania ruseasca... adica ceva gen crapi dracu' de cald si iti vine sa iesi da' n-ai unde te racori... ca na... zapada rece afara nu-i! Si astfel, dupa vreo 3 ore de caldura sufocanta la foc mic-mic si intretinut.... iaca rosiile mele numa' bune de folosit in tot felul de saraturi.
Deci: simplu ca buna ziua! Iei rosiile, le speli, le tai felii, dar ai grija sa pastrezi cam aceeasi dimensiune, hai... o diferenta de +/-3% ca-n sondajele de opinie, e acceptata.
Le randuiesti frumos, feliuta langa feliuta, ca ostasii, le presari cu sare de mare (musai, ca nu scoate zeama din rosii cum ar facea-o cea iodata) si busuioc uscat. E bine daca ai verde, busuiocul...de el e vorba, insa nu aveam si nici timp sa umblu, de nebuna, prin 45 de grade afara, dupa verzaturi. Oi fi pornind io aerul conditionat in masina... da' totusi! Asa... ups!... am uitat un amanunt important: feliutele de rosii le asezi pe o foaie de copt, pusa in tava, ca sa nu ardem tava cu suculetul lasat de ele.
Iei tava, bagi in cuptor... dai focul la minim de minim..... lasi usa intredeschisa... si fugi cat poti!
Intoarce-te dupa vreo 2 ore si uita-te la ele.... verifica-le starea si daca ti se par ca ar mai trebui lasate... mai lasa-le juma' de ora cel mult.
Apoi scoate tava si lasa-le sa se raceasca. Dupa care le pui in borcan, unele peste altele, pui printre ele si niste catei de usturoi, umpli borcanelul pana sus cu ulei de masline.... and this is it