Toată lumea apreciază pâinea cu cartofi, dar aceasta este o pâine pe care o fac mai puțini, mai ales manual. Asta mi s-a întâmplat și mie, așa că acum am făcut pâine cu cartofi pentru prima dată, pentru că știam de aluatul deosebit de lipicios, care este mai dificil de prelucrat.
Am rezistat cu greu tentației să adaug un ou și să frământ aluatul cu lapte, dar mi-am zis că este mai bine să fac acest fel de pâine, din ingrediente de post.
Într-adevăr, pâinea este foarte gustoasă, are o coajă groasă, care place multora și un miros îmbietor, este elastică și rămâne proaspătă câteva zile la rând. Totuși, din cauza cartofilor, aluatul este foarte lipicios și cere multă făină, dar este bine de rezistat tentației de a adăuga făină prea multă, pentru că pâinea nu ar mai fi pufoasă, ci foarte densă...
Cartofii se spală, se fierb în coajă, se lasă să se răcească bine, după care se decojesc și se pasează, sau se dau pe răzătoarea mică.
Se frământă bine cartofii răzuiți cu făina și când cele două ingrediente capătă un aspect granulat, se face o adâncitură în mijloc, unde se pun drojdia fărâmițată și zahărul. Sarea se presară de jur-împrejur, să nu ia contact direct cu drojdia. Se adaugă, puțin câte puțin, apa caldă și se frământă ingredientele din mijlocul vasului, până ce se dizolvă atât drojdia, cât și zahărul. Apoi se încorporează toată făina cu cartofi, adăugându-se treptat, toată apa caldă.
La urmă se adaugă uleiul și se frământă până ce aluatul se poate desprinde de pe mâini. La nevoie, se mai adaugă 2-3 linguri de făină și se frământă, până la omogenizare.
Se acoperă aluatul cu un șervet curat și se lasă la dospit, într-un loc călduros, ferit de curenții de aer rece.
Când aluatul și-a dublat volumul, se răstoarnă pe planșeta înfăinată și se mai frământă, pentru eliminarea bulelor de aer. Pentru că aluatul este încă lipicios, se mai adaugă făină, până ce se poate modela și pune pe tava, prevăzută cu hârtie de copt.
Se unge pâinea cu apă și se dă la cuptorul preîncălzit, la temperatură medie, până ce crește și începe să se rumenească. Atunci se scoate pâinea, se unge iar, cu ulei, după care se dă din nou la cuptor și se lasă, până se rumenește frumos și face o coajă groasă.
Atunci se scoate pâinea din cuptor, se învelește într-un șervet curat, până ce se răcește.
Se taie când s-a răcit total, dar cine nu are răbdare, poate să guste, numai că pâinea caldă nu se va putea felia frumos.
1
Folosiți cartofi albi, care fiind făinoși, se pot combina mai bine cu făina.
2
Aluatul se mai poate face prin transformarea cartofilor într-un piure fin, în care să se adauge maiaua și apoi făina și apa caldă.
3
Pentru că aluatul este moale și lipicios, are tendința de a se lăbărța, așa că dacă doriți ca pâinea să fie mai înaltă, este bine să o coaceți într-o tavă, sau într-o oală cu pereții înalți, așa cum se face în Ardeal.
4
Dacă doriți ca pâinea să aibă o coajă groasă, va trebui să o lăsați mai mult în cuptor.
5
Dacă veți înveli pâinea scoasă din cuptor într-un șervet curat și uscat, coaja se va înmuia.
6
Dacă doriți ca pâinea să fie crocantă, nu mai este nevoie să o înveliți în șervet, după ce o scoateți din cuptor. (Noi nu mai avem dinți puternici, pentru coajă groasă de pâine, așa că n-am rumenit-o decât puțin și când am scos-o din cuptor, am învelit-o în șervet, ca să se înmoaie.)