Fasole bătută

Este bine să-ţi faci meniul de cu seară pentru a doua zi atunci când vrei să faci fasolea. Seara, înainte de culcare, curăţă fasolea de impurităţi, spal-o în 2-3 ape reci, după care o răstorni într-un vas cu dublă capacitate şi-l umpli cu apă. Laşi toată noaptea fasolea să se umfle, plină de ea şi îngâmfată, căci este stăpâna boabelor de pretutindeni. În această seară este câştigătoare şi va triumfa în farfurie, conştientă de valoarea sa. Merită, ai să vezi!

Dacă eşti mai sensibil cu digestia (şi chiar dacă nu!), este bine să-i faci o toaletă specială: răstorni fasolea într-o oală, îi pui apă cât s-o cuprindă, după care o pui pe foc destul de mare (ca să fiarbă apa mai repede), dar să nu uiţi să-i pui 1 linguriţă de bicarbonat. Când apa începe să fiarbă, răstoarnă fasolea într-o sită, aruncă apa aceasta şi pune în oală la fiert o altă apă, fasolea şi 1 linguriţă de bicarbonat de sodiu. Repeţi operaţiunea când apa începe iar să fiarbă. Acesta de trei ori. Nu, nu este un ritual de ceva, este o operaţiune care mai scoate din toxinele pe care le are fasolea şi care ne îngreunează digestia. Când pui la fiert fasolea în cea de-a patra apă să ştii că în această apă trebuie să fiarbă şi pui sare grunjoasă după gust, dafin şi chimion. Ştii, chimionul este folosit la ceaiuri pentru crampe şi dureri de intestine. Eu, de fiecare când gătesc fasole, indiferent de reţetă, întotdeauna pun în apa finală câte 1-2 linguriţe de chimion. Nu vei sesiza gustul, şi chiar dacă da, nu te va deranja deloc.

Laşi pe foc mic, de astă dată, până când fasolea este bine fiartă, dar ai grijă, să nu se zdrobească! Scurgi bine de apa în care a fiert, şi laşi la scurs fasolea.

Acum, urmează să baţi bine fasolea până se face o spumă. Eu folosesc blenderul de mână. Deci, toacă bine fasolea până devine o pastă. Poţi s-o dai prin maşina de tocat (sita cu găuri mici) de două ori, sau s-o baţi cu telul pentru piure.

Dacă pasta obţinută este prea vârtoasă, atunci pune puţină apă minerală. Nu pune din apa în care a fiert fasolea dacă nu vrei să te balonezi. Dar, înainte de a pune apă, trebuie s-o amesteci cu puţin ulei (cam 100-150ml ulei). Freci fasolea ca pentru maioneză. Fasolea poate fi destul de călduţă. Dar nu fierbinte.

După ce ai amestecat cu uleiul, crema rezultată trebuie să fie moale ca o pastă de tartine.  Dacă nu este aşa, atunci pune puţin câte puţin apă minerală.

Separat, curăţă usturoiul de coajă, şi răstoarnă-l într-un blender, dacă ai, sau pisează-l, ca să faci o cremă de usturoi.

Îi pui puţină apă minerală, cam 2-3 linguriţe, puţină sare şi toacă-l mărunt. Se va face ca o spumă pe care, o răstorni peste crema de fasole răcită. Amestecă bine şi răstoarnă compoziţia într-un vas.

Separat, trebuie să pregăteşti un dressing, ca să pudrezi puţin obrajii palizi ai fasolei.

Intr-o tigaie pune 3-4 linguri de ulei. Curăţă de coajă ceapa, taie felii julien şi le răstoarnă în tigarie. Înmoaie puţin ceapa în ulei, dar vezi să nu rămână crudă.

Pomădezi şi colorezi cu pastă de tomate şi zahăr brun (ca să-i mai „taie” din acreala tomatelor). Amesteci bine, şi mai laşi aşa cam 10 minute , la foc foarte mic.

Dressingul îl răstorni peste fasole, nivelezi, şi, în paranteză fie spus, stai câteva momente să contempli ceea ce ai reuşit să faci. Nu pare cine ştie ce, dar a ieşit minunat. Nu ţi-am spus, am uitat, dar înainte de a răsturna dressingul, trebuia să-ţi înfigi cu nesaţ lingura în crema de fasole, s-o guşti, să-ţi umpli gura de o bunătate greu de descris. Aruncă ochii prin jur, şi dacă nu te vede nimeni, mai gustă puţin. Doamne, ce bun este!

Şi dacă ai crezut cândva că fasolea este o sfială în zi de vineri, să ştii că este o dragoste pentru totdeauna. Chiar dacă îţi mai întorci capul şi priveşti în altă parte, gândul te duce spre ea atunci când ai uitat de ea, căci este Cenuşăreasa noastră cea de toate zilele. Te îmbogăţeşte cu gusturi şi miresme minunate, iar gustul, ei da, gustul nu poate fi confundat, dar nici comparat cu altceva. Nu te sfii să iubeşti fasolea, căci ea te adoră în orice anotimp şi-ţi va dărui din ea toate clipele de dragoste petrecute cu soarele cu care a făcut cununie de-o vară, cu stelele care i-au luminat somnul, şi-ti va picura din mireasma picăturilor de rouă, parfum unic dăruit cu mărinimie de Dumnezeu. Şi în acea zi, îţi  vei umple sentimentele de dragostea primită şi pe care trebuie s-o dai mai departe cu aceeaşi mărinimie.