V-am vorbit mai demult de aceasta ciorba, nu stiu cat de bine cunoasteti reteta dar e ceva deosebit. Scuzati vorba lunga din reteta dar mi-a fost drag sa va povestesc de vremurile in care se faceau asemenea bucate
Ce frumos mai povestesti tu! as sta cu tine la o strachina din ciorbita asta Cred ca e minunata! nici eu nu am vazut/auzit de pastai uscate, dar arata extraordinar! Sa inteleg ca esti in Romania?
parca ma vad fata-n fata ascultandu-ti povestea! cat de natural ai povestit !gustul iistiu din copilarie, la mine in sat , localnicii o numeau ciorba de garaoane !
Teo habar nu aveam de regionalismul asta , ma bucur sa aud ca au gustat cat mai multi din ciorba asta si stiu despre ce voprbesc eu cand zic ce minunata e
Oana am fost in Romania la inceput de septembrie daca vrei sa iti zic faza tare mi-am adus o portie de pastai din acestea si aici cu avionul in bagajul de cala ca ma gandeam ca de mi le gasesc francezii in bagajul de mana mai greu le-as explica ce e cu ele Le pastrez pentru prima zi in care va ninge atunci o sa mai fac o ciorbita din asta
ce poetic povestesti tu...ce adevarat este tot ce spui...pacat ca alergand atat de mult dupa himere ne-am pierdut simplitatea si buna cuvinta . multi dintre noi nu le regreta, nu le cauta si nici nu stiu ce au pierdut
felicitari pentru profunzime si pentru retete!!!
Dentistutza multumesc mult de aprecieri, dincolo de faptul ca imi place sa caut mereu arome si gusturi noi in bucatarie si sa fac si sa gust toate retete lumii am o deosebita admiratie si un drag aparte pentru vechea bucatarie romaneasca, simpla, naturala si deosebit de ingenioasa
ai dreptate este deosebita reteta asta!!si eu am facut de cateva ori in trecut!!asa conserva soacra mea fasolea pastai!!si stii?merge amestecata si cu boabe de fasole uscata pusa de cu seara la muiatiar iarna cand ninge are un gust si mai bun!!!felicitari!!!!!!
Sylvia probabil esti din partea argesului, ca eu acolo am neamuri unde am mancat asa ceva. Intradevar ceva foarte gustos, dar la aimei se si afuma in acelasi timp cand se usuca si este o nebunie.
Am mai vazut pastai uscate demuuuuuuult la tara, la bunici. Sylvia 5 furcu ptr reteta 10 pentru prezentare, sunt intru totul de acord cu tine! Cand eram mica la bunici se tineau inca sezatori seara pe timpul iernii, in fiecare seara se adunau vecinii cand la unii, cand la altii acasa...........nu aveau televizor sau si daca aveau nu prea-l deschideau..........barbatii jucau carti, femeile coseau, acolo am invatat sa tricotez.............Doamne ce amintiri!!!Multumesc Sylviuta!
Felicitari o adevarata scriitoare de povesti asa frumos ai scris incat am citit si eu de doua ori si tare mi-as fi dorit si eu o portie din aceasta bunatate.