Postat de portiadelumina in Bucataras hai hui pe 5 Sep 2014 | 3040 vizualizari
Şi..se merită? .Neaţa!
Gaby, sunt în depresie,edoar vezi, crezi că pot gândi corect?
Trece repede si asteptam cu nerabdare noul concediu
eu nu-s în depresie dar de g\ndit...tot nu gândesc corect! vezi? alt punct comun! )))))
Dantes, deh, asta o perioadă, că apoi aşteptăm pensia, nu?
Gaby, da, voi, femeile, aveţi alt mod de conectare la realitate, dar despre asta în alt blog. ))
Lasa, Padre, nu fi trist ca acus trece anul si vine concediul urmator Io zic sa incepi deja cu planurile, schemele, eu asa faceam dupa un CO placut, pana trecea nostalgia
Sa fiti sanatos si sa faceti multe, sarbatori si concedii de aici inainte alaturi de familie si oameni dragi.
Buna dimineata Padre! Simtit la fel. De luni am inceput munca dupa concediu, dar nu am regrete!
Meri, da, mulţumesc pentru încurajare. Zici că trece repede? )
Mulţumesc frumos, Babi! Zi bună şi vouă!
Vladimir, ce regrete să ai, ce poate fi mai frumos decât munca de după concediu? )
rad....nu vine de la sindrom...rad de modul in care ai prezentat si avand ,, in ochi" toate cele scrise, imi imaginam cum ne perpelim si pe o parte si pe alta de dorul de duca...cum ne agitam si cum ne intoarcem la final... In drum spre casa nimeni nu mai vorbeste in masina, toata lumea e obosita Eu n-am sindrom d-asta... ma conectez rapid la ce trebuie facut, facandu-mi placere ce trebuie sa fac si acasa ( doar vacanta imi da posibilitatea de a face lucrurile pe indelete, in timpul anului sunt mai mult pe alergatura )asa ca...ca sa inchid cum am inceput.... ...
Departe de mine gandul ca"bati campii"in articolele tale.Imi pare rau pentru cei care au acest sindrom.De cand ma stiu ,lucrand numai in invatamant,am fost printre cei care abia asteapta sa inceapa munca!Copiii si dragostea mea pentru ei sunt principalii vinovati!)
Buni, deh, am zis şi eu să mă vait un pic în numele celor care nu au curaj s-o facă. ):> Deci nu bat câmpii, nu?
Pai ce sa zic eu aici Padre,de cand ma stiu mi-am luat concediu in picaturi,mereu am avut multa munca inainte de a pleca dar si mai multa la intoarcere(nu ca n-as fi nevoita si in rest sa fiu mereu la limita cu terminarea actelor),mereu am avut drum lung care a parut si mai lung la intoarcere dar e bine si atat cat ma deconectez din rutina zilnica.
Cat despre sarbatori,incet incet invatam ca putem sa ne concentram mai mult asupra semnificatiei lor so mai putin asupra nevoilor culinare.
De altfel,in ultima vreme mi-am cam pierdut interesul pentru gatit,de ce sa gatesc ceva bun si apoi sa ma abtin ori sa ma simt vinovata ca n-am rezistat tentatiei.
Zi cu spor sa fie la tine Padre
Cred c-am scris prea mult ca s-a blocat netul)))bine ca s-a postat comentariul
ce m-am mai distrat citind) Dar cam asa e cum zici, doar ca de multe ori si cand nu faci nici un plan iasa un concediu perfect (cazul meu) iar drumul de intoarcere m-a prin intr-un blocaj de 80 de km spre Budapesta ) . Una peste alta eu ador tot ce tine de sarbatori, zile libere etc mai ales daca pot sa fac ceea ce imi doresc adica sa calatoresc, gatesc petrec cu prietenii, dupa caz
Die, hai că n-ai scris mult, altă dată puteai şi mai mult, dar deh, era înainte de concediu, nu după. ))
Timi, te cred, adică şi eu simt la fel, mă simt bine în concediu, privesc detaşat tot ce se întâmplă în acea perioadă şi revin cu forţe proaspete pentru planurile concediului următor.)
Padre, exact saptamana asta trebuia postata? Eu chiar sufar din greu. Dupa 8 zile de lene si nepasare sa fiu atenta si sa dau totul din mine ca sa nu gresesc ceva. Am ramas cu bronzul si atat. Sper ca de luni sa imi intru in ritm normal, altfel sunt nevoita sa imi iau o noua vacanta ))).
Ildiko, păi tu crezi că eu mai aveam răbdare să treacă sindromul şi să-mi piară cheful de scris? Nicidecum, după cum vezi am pus paie pe foc. ))
Padre,era ....intre,ca m-as mai fi dus o repriza zilele astea dar se pare ca nu mi se arata nimic