Zi de zi suntem frământaţi de probleme din ce în ce mai numeroase, pentru care nu am fost pregătiţi. Nu avem în sânge nici măcar capacitatea de a rezista la acest stres continuu, la care ne supun nesiguranţa şi schimbările tot mai imprevizibile şi mai catastrofice.
Am fost educaţi să ne supunem şi să aşteptăm de la politicieni soluţiile la problemele noastre.
Nikita Hruşciov, un ţăran ajuns în fruntea clasei politice, declara cu urma de bun simţ ţărănesc rămasă după ce-i spălaseră creierul şcolile de partid:” Toţi politicienii sunt la fel. Ei îţi promit că vor construi un pod în satul tău... deşi în satul tău nu curge niciun râu...”
Regizorul Andrei Mihalkov Koncealovski a rezumat perfect diferenţa dintre sistemul comunist şi cel capitalist. Comuniştii zic: “Nu ai voie să faci asta, nu ai voie să faci ailaltă...” Capitaliştii zic: “Ai voie să faci NUMAI asta...”
Totuşi noi trebuie să continuăm să ne trăim viaţa cât mai frumos dar suntem puşi în situaţii imposibile şi ni se fură astfel însăşi dreptul la viaţă. Viaţa nu ne-a fost dată ci dăruită împreună cu alte daruri ce ne-au fost hărăzite într-un mod inexplicabil în mod ştiinţific pentru că sunt rezultatul energiei veşnice, suprafireşti, necreate de către om, de aceea suntem datori să o trăim şi să ne câştigăm dreptul la o viaţă adevărată.
Sunt două căi prin care putem să aflăm soluţiile la problemele cu care ne confruntăm: prin experienţă, studiu şi cercetare asiduă (aşa numita revelaţie naturală) şi prin revelaţie supranaturală.
Capitalismul se caracterizează prin perioade ciclice de creştere şi de criză economică, prezentate ca fiind ceva de neevitat precum fenomenele naturale.
Dacă este aşa, de ce după prăbuşirea comunismului ţările aflate în tabăra capitalista au cunoscut o perioadă de creştere economică neîntreruptă timp de 16 ani, fenomen nemaiîntâlnit şi care nu poate fi explicat de către apologeţii capitalismului?
Oare nu poate răspunde oricine la o astfel de întrebare, căci răspunsul este foarte simplu şi nu necesită cunoştinţele elevate ale apologeţilor?
Oare nu a fost vorba de o prosperitate pe spinarea prăbuşirii intenţionate a economiilor ţărilor din fostul bloc sovietic ce au devenit coloniile Occidentului?
Oare nu e suficient să ne uităm în istorie pentru a ne da seama că retrăim epoca Imperiului Roman, care era obligat tot timpul să cucerească ţările din jur pentru a avea mâna de lucru ieftină (sclavii), produse alimentare şi materii prime obţinute prin forţă de la statele distruse?
Imperiul Roman avea parte după fiecare nouă cucerire de o perioadă fericită caracterizată prin” panem et circenses” pentru plebe susţinute de emisiunile monetare bazate pe aurul luat de la ţara învinsă.
Era perioada banilor ieftini, cum ar spune acum superinteligentii noştri analişti economici. Numai că atunci conducătorii erau ceva mai corecţi, banii fiind din metale pretioase şi nu o hârtie ca acum.
În ţările cucerite se forma o pseudoelită care înjgheba un surogat de societate romană adică o contracultură cum spune domnul profesor Ilie Bădescu sau forme fără fond, cum spunea Titu Maiorescu.
După ce acele teritorii erau supte de vlagă, reîncepeau criza şi frământările sociale, răscoalele, populaţia cerea pâine şi circ, aşa că era nevoie să se înceapă un nou război de cucerire.
Când nu a mai fost posibilă funcţionarea acestui mecanism, civilizaţia romană s-a dus de râpă.
Nu vi se pare că avem de a face cu multe similitudini între Pax Americana şi Pax Romana?
Nu cumva occidentalii redescoperă ce au aflat romanii acum 2000 de ani?
Nu cumva au aflat abia acum că Pământul este finit şi că o politică bazată pe exploatarea tot mai sălbatică a resurselor umane şi materiale şi pe impunerea prin forţă ţărilor mai slabe din punct de vedere economic a propriului stil de viaţă duce inevitabil la un colaps generalizat a zonei controlate prin astfel de metode ce distrug din faşă energiile creatoare ale civilizaţiilor anihilate?
Nu cumva mult lăudata globalizare nu este decât o încercare disperată de a amâna inevitabilul sfârşit?
Pentru că mai sunt oameni care cred că sunt un profet, am să intru puţin în transă şi am să fac o nouă profeţie: dacă Occidentul va continua să meargă pe drumul ăsta, la un moment dat în America de Nord latino-americanii, asiaticii şi negrii, iar în Europa musulmanii, îşi vor plimba caprele printre ruinele strălucitei civilizaţii occidentale şi vor exclama uimiţi: Deştepţi au fost albii ăştia, dar nu le-a folosit la nimic!...
Cum putem evita noi acest colaps?
Revin la singurele căi ale cunoaşterii: cunoaşterea prin revelaţie naturală şi cunoaşterea prin revelaţie supranaturală.
Prin studiu şi experienţă putem să aflăm doar unde am greşit şi cum putem să evităm în viitor acele greşeli, însă nimeni nu ne poate garanta că nu vom greşi din nou...
Prin revelaţie supranaturală putem avea surpriza să aflăm că Dumnezeu ne cere doar să respectăm cele zece porunci, în rest fiind liberi să facem ce vrem...
Oamenii de ştiinţă, de regulă, fie au fost de la început nişte spirite credincioase, fie au ajuns să creadă în existenţa divinităţii datorită cunoştinţelor căpătate prin cercetările lor şi au ajuns la concluzia că sunt neputincioşi atunci când trebuie să rezolve marile probleme ale omenirii, deoarece şi dânşii sunt asemenea nouă, se supun aceloraşi reguli şi sunt creaţi de către aceleaşi sisteme care nu sunt în stare să ne ofere ieşirea definitivă din labirintul crizelor de tot soiul.
Atunci, poate că avem nevoie de un Mesia?!
Acesta, fiind ales de către divinitate, va fi în mod firesc în permanentă legătura cu Dumnezeu şi ne va îndruma fără greşeală.
Hihihi, Sancta Simplicitas!
Pentru a fi într-o permanentă comuniune cu divinitatea, ar trebui să avem toţi un alt nivel spiritual, să fim într-o cu totul altă dimensiune, sa ne schimbăm perspectiva , dar asta este o altă poveste...
