Postat de Ina in Cu de toate pe 14 Ian 2012 | 2447 vizualizari
sotul meu are un prieten italian care atunci cand mai vorbeau despre situatia din Romania, despre romanii i-a spus: "Fiecare popor are conducatorii pe care ii merita".
Mereu ne-am aplecat in fata tuturor. Ne-am lasat condusi si stateam ca "boii" fara sa spunem nimic, ca lasa ca o fi bine si asa cu toate ca nu era asa.
Pacat ca nu sunt mai multi oameni asa.
Ina, ca de obicei, am citit scrierea şi am rămas fără cuvinte. Superb scris.
citesc si io mai tarziu
daca uit, pune status , ca asa vad )
mie nu-mi vine sa cred ce vremuri a prins generatia noastra si a parintilor nostri
foarte frumos ca de obicei
Costel, fii atent, ti-am povestit in scrisorile noastre private ca am trait/locuit ani buni in Dorobanti/Primaverii, bucurestenii si nu numai stiu exact ce zona e asta. Eu am trait acolo intre 1986 si 1998. Ti-am zis ca dupa opinia mea dupa anul 2000 Bucurestiul s-a distrus din punct de vedere social si moral.
Insa sa revin: in septembrie 2009 vin in vizita la parinti, in Bucuresti. M-am dus sa-mi vad si fostii colegi de munca de la TVR. M-am oprit la supermarketul Nic din Dorobanti/Beller sa cumpar o cutie de bomboane pentru fetele de la birou. Intru in magazin, ochesc o cutie de 9,99 lei, ma duc la casa. Acolo, surpriza 1: mi se spune "10,95". Eu: "pai cum asa, pe raft scrie 9,99, chiar ma verificat, ati putea sa vedeti ce nu e in regula? (ton politicos, calm, nedumerit)". Raspuns (apropo, pe vanzatoare o stiam de mic copil, pe cand magazinul se chema Venus, a fost pastrata in "noua echipa": "haide domle, stam acum pe loc pentru un leu, aveti sau nu aveti". Eu: "dar nu e vorba de asta, ci de faptul ca pe raft este afisat un pret, aici altul. Ea:" haide domle, cumparati sau nu, e 10.95". Eu incep sa fierb, dar doar in mine: "Puteti chema un manager, va rog frumos?". Vanzatoarea ia foc: "hai dom'le, daca nu aveti bani, nu cumparati". Eu, invins (normal, cu cine sa ma pun) ii intind atunci 50 de lei (chiar nu aveam la mine decat o bancnota de 10 lei si una de 50 de lei). Ea si mai si: "domle faceti misto acum, nu aveti un leu?". Cauta rest, nervoasa, si imi intinde inapoi 39 de lei. Ma uit si ii zic: "pai lipsesc 5 bani, costa 10,95, nu 11". Explodeaza, i se inroseste fata: hai domle, stati in 5 bani". Ii zic: "nu e vorba de asta, e vorba de faptul ca sunt bani munciti de mine, si astia 5 bani sunt ai mei, nu ai magazinului".
Ma opresc insa, povestea a mai continuat un pic, dar ce rost mai are, ai inteles ce vreau sa zic .
Aceste practici sunt destul de frecvente, din pacate. Mai mult, s-a generalizat plata restului sub forma de bomboane, guma de mestecat sau alte maruntisuri. Foarte putini stiu ca aceasta practica poate fi reclamata si sanctionata ( << Este interzisa plata restului catre consumator sub orice alta forma decat acordarea acestuia in numerar >> - art. 51 din OG 99/2000, privind comercializarea produselor si serviciilor de piata ) si mult mai putini sunt cei care chiar iau atitudine in acest sens...
Adevarul este ca de multe ori nici nu imi vine s aintru in magazine sa cumpar ceva,jur...sunt asa flegmatice unele vanzatoare,la piata ,cum zici si tu nu te lasa sa-ti alegi o leguma,ba nu au s aiti deam 1 ban rest,dar tu daca trebuie sa dai un ban si nu ai atunci,normal ca nu-ti da produsul si tot asa...
Mutulica vrea sa-i atraga atentia domnisoarei Rocsi ca in cazul ei este vorba de o problema.Vanzatorii aceia tin mult la marfa lor si trebuie sa le respecti dorinta si sa le lasi marfa in vitrina. Si tu ai o marfa , cea mai cautata si cu care poti cumpara aproape orice . Unii zic ca daca nu cumperi fericirea si dragostea cu bani , cumperi cei mai buni inlocuitori.
Asa ca ramai tu cu banii si nesimtitii cu produsele nevandute .