In 28 ianuarie 1990 trebuia sa fac meditatie la istorie in Bucuresti dar profesoara m-a anuntat ca nu mai facem nimic deoarece va fi haos in oras pentru ca taranistii si liberalii se pregatesc sa atace guvernul .Mi-a spus ca trebuie sa-mi fac datoria si sa merg in apropierea Garii de Nord unde se pregateste o contramanifestatie de sprijinire a guvernului.
Stiam bine istoria partidelor istorice si cunosteam biografia neromantata a fruntasilor noilor partide istorice asa ca nu a fost nevoie de munca de lamurire.
Dar in Gara de Nord erau doar niste cascadori si un actor ,e drept, persoane foarte cunoscute dar cu care eu nu ma puteam identifica.Am simtit o aversiune si o incompatibilitate totala fata de cei prezenti si am schimbat planul.Am luat metroul pana la Palatul Victoria unde se dadeau lupte intre manifestantii partidelor istorice si scutieri.
A fost un soc pentru mine sa vad ca manifestantii erau din cele mai alese clase sociale ale Romaniei si m-am alaturat unui grup apropiat de varsta mea .Pareau din cei ce au avut bona o profesoara de mare valoare profesionala si umana (si in socialism se practica), se vedea de la o posta educatia de elita.Tinerii respectivi erau manifestanti contemplativi, nu participau activ la fortarea portilor guvernului asa ca am avut timp sa stam de vorba pe indelete.
Ziua cand democratia romaneasca isi arata limitele si coltii a fost momentul cruntei desteptari pentru mine.Am realizat ca cei ce puteau sa schimbe lucrurile in bine in tara noastra erau vrajiti de niste falsi idoli dar si ai mei incepeau sa mi se arate in adevarata lor lumina la fel de indoielnica.In zilele triumfului fesenist aflam de la unul dintre participantii de marca la alegerile din 1946 cum au fost trucate de catre comunisti fara niciun sentiment de jena pentru ca asa era traditia in mult laudata democratie a vechii burghezii romanesti:cine era in comisia de votare facea cartile pentru ai sai.Cei care ati trait timpurile de dupa 1990 v-ati convins ca unele lucruri sunt eterne pentru ca ne stau in fire.Incepea transformarea care m-a facut indiferent fata de politica si dupa alegerile din mai 1990 am devenit un cetatean rareori prezent la momentele electorale.Neputand opune celor ce distrugeau tara o biografie personala de succes am ales sa stau la marginea istoriei pentru a nu-mi reprosa girul dat unor penali.Cand am mai fost prezent am votat impotriva trendului general dar recunoscand necesitatea alegerilor asa cum sunt ele cred ca am facut jocul hotilor.
Mai tarziu am aflat ca putini dintre tinerii stralucitori care au incercat sa dea jos guvernul in prima iarna a democratiei noastre mai sunt in tara.Sunt convins ca traiesc mai bine decat daca ar fi ramas dar cred ca au ales sa fie la marginea istoriei si dansii puteau sa ne scrie o altfel de istorie.Din punctul meu de vedere sunt niste mari ratati.Nici eu si nici acei tineri straluciti care au ales sa emigreze nu am facut o alegere originala.De doua mii de ani stam la marginea istoriei.
Nu scriu ca sa-mi fac reclama dar sper sa fiu citit de cat mai multi tineri carora nu vreau neparat sa la arat drumul in viata.Eu vreau sa invete sa gandeasca pentru ca numai asa nu-si vor alege falsi idoli, nu se vor pozitiona de partea celor care ne vor raul si nu vor mai fi nevoiti sa traiasca la marginea istoriei.
