Întâmpinarea Domnului cade întodeauna pe 2 februarie. După credinţa populară, în această zi se întâmpină iarna cu vara. Deci, dacă este cald şi umed, atunci este semn că va urma o vară călduroasă şi îmbelşugată. Dacă este frig sau viscol, vara va fi friguroasă şi neroditoare. Dacă picură în această zi din straşină, nu le merge bine albinelor peste an, iar mierea lor se acreşte.
Această mare sărbătoare creştină aminteşte Aducerea la Templu a Mântuitorului de către Fecioara Maria. Isus a fost adus la Templu la patruzeci de zile de la Naştere, spre a fi închinat lui Dumnezeu şi arătat lumii. Isus, Dumnezeu îmbrăcat în haină umana, este deci adus în faţa Tatălui; prin aceasta, întreaga omenirie, simbolic cuprinsă în persoana Mântuitorului, este încredinţată Creatorului, este adusă în faţa Sa pentru ca El să o primească.
În afară de Întâmpinarea, românii mai ţin o sărbătoare, una venită din vechimea indescifrabilă: Martinii de iarnă. Sub acest nume se ascund trei zile de sărbătoare care cad la 40 de zile dupa Crăciun, în aşa fel încât Martinul de mijloc să coincidă cu Întâmpinarea şi cu o altă sărbătoare păgână, Ziua Ursului. Martinii se serbează împotriva lupilor, ca aceştia sa nu atace turmele şi oamenii. În această zi nu se iese la vânătoare, nu se pun capcane sau otravă de lupi, pentru a îmbuna aceste fiare. Probabil că şi împotriva răutăţilor ursului moş Martin, iar ursarii de pretutindeni, care la sfârşitul iernii începeau să scoată ursul prin târguri şi să-l pună să joace, tot Martin îi ziceau.
Ziua Ursului, o străveche sărbătoare a românilor, cade întodeauna în ziua Întâmpinării Domnului. Se spune că, în această zi, ursul iese din peştera în care şi-a făcut bârlog de iarna şi joacă în aer liber, de jur împrejurul locului în care a iernat. Dacă îşi vede umbra, intră înapoi în grotă şi doarme încă şase săptămâni; în acest caz, chiar atât mai durează iarna. Iar dacă nu-şi vede umbra, atunci rămâne afară şi iarna se sfârşeşte.
Poveţele maicii Sofronia
. 
