Sfânta Cruce este simbolul Bisericii, semnul definitoriu al creştinismului. În sens istoric, sărbătoarea din această zi se referă la un capitol extreme de important din viaţa împăratului Constantin Acesta a pornit război împotriva unui mare prigonitor al creştinilor, tiranul Maxentiu. În timpul acestui greu război, Constantin a avut o viziune: pe cer, la amiază, a apărut o cruce făcută din stele, iar pe cer scria ,,În acest semn vei învinge”. Împăratul a purtat de atunci crucea pe drapelele sale şi a învins în război. Tot de atunci, marea dorinţă a lui Constantin a fost de a descoperi Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul şi, în acest scop, a trimis-o la Ierusalim pe mama sa, Elena.
Locul în care fusese îngropată Crucea a fost descoperit, dar deasupra sa se ridicase un templu păgân. Tempul a fost dărâmat şi, săpând foarte adânc, oamenii împăratului au găsit trei cruci, alături de o înscripţie: ,,Isus Nazarineanul, regele iudeilor”. Neştiind care este adevarata Cruce, Elena a adus o femeie pe moarte, care, la atingerea adevaratei Cruci, s-a vindecat pe loc. Astfel a fost descoperită Crucea şi, fiind foarte multă lume-dornică să o vadă , Elena a poruncit să fie înălţată. În acel loc, împăratul Constantin a zidit Biserica Învierii Domnului, sfinţită în ziua de 13 septembrie 335. A doua zi, Crucea a fost înălţată din nou, pentru ca toţi credincioşii să o poată vedea.
În această zi, numită şi Crucea Mare, se încheie postul de la Cruce la Cruce.
,,Poveţele maicii Sofronia"
. 
