Si-o povestioara pentru inima ta
Imbratisarea..............
Tanara era in cele mai proaste toane cu putinta. Isi scosese la iveala toti tepii, asemeni unui arici speriat de un animal. Erau prea multe indatoriri acasa, i se adresau prea multe intrebari, prea multe... multe altele! Mama ii repeta aceeasi vesnica predica, cu rationamentele, explicatiile si recomandarile aferente.
Tanara se catrani si mai rau. Apoi, privindu-si mama in ochi, izbucni:
- Mama, sunt satula de toate predicile tale obositoare! De ce nu ma strangi mai degraba in brate? Nici o povata nu mi-ar putea face mai mult bine decat acest gest! Mama ramase cu gura cascata. Fiica ei cerea din priviri o imbratisare. Cu un glas in care se simteau lacrimile gata sa izbucneasca, zise:
- Vrei ... vrei sa te imbratisez? Dar stii ca si eu vreau ca tu sa ma imbratisezi?
Si isi lua fiica la piept cu bratele larg deschise, imbratisand-o ca si cand ar fi fost tot copilul de odinioara.
Fiecare, indiferent de varsta (chiar si la saptezeci de ani) are nevoie de mangaierea unui sarut, de o imbratisare, de exprimarea concreta a iubirii. Adesea suntem prea rezervati, prea timizi pentru a ne arata adevaratele simtaminte astfel incat le ascundem mai degraba dupa o masca rece si severa, de teama sa nu-i lasam pe cei pe care ii iubim sa vada slabiciunea noastra.
Cu toate acestea, numai caldura umana ne poate scapa din frigul epocii noastre.