Provocarea GastroArt
Încep prin a mulțumi amfitrionului acestui concurs incitant pentru ideea de a scoate oarecum din uitare, savarinele de altădată. Îmi doresc de mult timp să fac savarine, nu neapărat de dragul lor, ci pentru a experimenta cât mai multe creații culinare franceze. Preocuparea aceasta o am cu mult înainte de a posta pe acest site articolul despre această prăjitură, care este, de fapt, poloneză și care s-a răspândit în întreaga lume. (https://www.bucataras.ro/articole/istoria-fascinanta-a-patiseriei-franceze-4-baba-cu-rom-83082.html)
Cu această ocazie am bifat o nouă experiență culinară, ce mi-a umplut sufletul de bucurie... Am făcut o savarină uriașă, ceea ce se numește "Baba au rhum" în franceză. Am urmat o rețetă pe care o am de mult, dar care se aseamănă cu cea din provocare. Pentru ca aluatul dospit imi da uneori arsuri la stomac, il prefer pe acesta, care fiind mai usor si pufos se imbiba de minune cu siropul de rom, turnat din abundenta. Am optat să ornez savarina cu peltea de gutui și zahăr pudră, pentru că am vrut să evit, pe vremea asta caldă, riscul alterării frișcăi. Iar cu pelteaua de gutui, savarina mea arată foarte bine și are un gust minunat, pentru că am însiropat-o bine, fără rețineri. În fapt, la origine, savarina nu era decât o prăjitură veche, însiropată...
Pentru ornarea cu peltea de gutui am apelat la rezerva mea de anul trecut: https://www.bucataras.ro/retete/peltea-de-gutui-84493.html
Se separă cu atenție albușurile de gălbenușuri și se mixează cu un praf de sare, până ce cresc în volum. Se adaugă treptat, zahărul tos și vanilia, mixând permanent compoziția, după care se adaugă pe rând, unul câte unul, gălbenușurile. La urmă se adaugă pesmetul, mixând întruna, pentru omogenizarea compoziției.
Se unge forma de copt cu unt și se tapetează cu făină albă. Se toarnă compoziția în formă și se dă la cuptorul preîncălzit, la temperatură medie, până ce se rumenește frumos și uniform. Se lasă să se răcească în cuptorul oprit, cu ușa deschisă.
În timp ce se coace savarina, se prepară siropul. Se pun la fiert: apa, zahărul și păstaia de vanilie secționată. Când siropul se leagă bine, se oprește focul și se lasă la răcorit.
Când siropul s-a răcorit, se scoate păstaia de vanilie și se adaugă esența de rom, amestecând pentru omogenizare.
Când savarina s-a răcit, se însiropează cu toată cantitatea de sirop pregătită și se decorează cu peltea de gutui, zahăr pudră, frișcă...
Se ține la frigider până ce se termină.
1
Separați cu atenție albușurile de gălbenușuri, dacă vreți să se mixeze bine.
2
Dacă respectați rețeta, etapele și timpii de acționare (mixare permanentă) blatul va crește foarte frumos, fără agenți de creștere.
3
Ungeți bine forma de copt cu unt și tapetați-o cu făină, ca să puteți desprinde ușor blatul.
4
Lăsați savarina să se răcească în formă, înainte de a o scoate, cu grijă și răbdare.
5
Legați bine siropul, altminteri, savarina va fi apoasă, în loc să fie însiropată.
6
Nu adăugați esența de rom, decât după ce siropul s-a răcit.
7
Însiropați bine savarina. Acesta este secretul ei.