O prajitura rapida, pe care o stiu de pe vremuri, am gasit-o intr-un caiet de retete mai de demult. De fapt, mi-am notat-o atunci, dupa dictarea bunicii, dar n-am mai preparat-o pana acum. Au trecut cam 30 de ani. Dar niciodata nu este prea tarziu. Si este atat de buna si usor de preparat. Nu stiu de ce am asteptat pana acum?
Puneti intr-un castron 15o g zahar, untul taiat cubulete si galbenusurile, apoi amestecati pana aproape de omogenizare si adaugati esenta de rom si 20 g nuci macinate. Amestecati cu o spatula.
Puneti nucile ramase intr-o tigaie antiaderenta si tineti-le cateva minute la foc mic, sa se rumeneasca putin si sa devina crocante, apoi tocati-le marunt cu cutitul.
Puneti zaharul ramas la caramelizat, la foc mic, amestecand tot timpul ca sa nu se arda prea tare. Culoarea nu trebuie sa fie spre cafeniu inchis ci, mai degraba, ca o miere putin roscata.
Cand zaharul este caramelizat, adaugati nucile tocate si amestecul din castron, amestecati bine cu o spatula si lasati sa mai fiarba la foc mic, amestecand in continuu cam 4 minute. Luati crema de pe foc si lasati-o la racorit vreo 2-3 ore pana cand se ingroasa si este doar calduta.
Puneti toata crema pe prima foaie de napolitana, intindeti-o pana aproape de margini, asezati deasupra cea de-a doua foaie, presati cu mainile si acoperiti prajitura cu o greutate, ca sa stea la presat pana se raceste.